ascensiune

Mamă.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor să-mi văd cuvintele plutind spre tine, traversându-te, continuându-şi zborul mai departe filtrate, clare, limpezi. Mi-e dor să-ţi dau dreptate.

Ai avut dreptate mamă, cu tot ce-ai spus ai avut dreptate, aşa că acum când îţi trimit mesajul cum m-ai rugat, sunt sigură că o să-l primeşti. Dacă tu ai zis că o să-l primeşti, atunci aşa va fi.


Mamă.
Eu sunt acum pe Acoperişul Spectrului. De aici îţi scriu. Spectrul are exact aşa cum ai prezis, 1000 de metri şi a atins zona cromatică. Afacerea s-a dezvoltat cum bănuiai, oamenii sunt innebuniţi după culorile care apar aici din senin, aşa că-şi trimit sus hainele, pantofii, genţile, telefoanele şi tot ce le mai trece prin cap ca să se coloreze "cum nu s-a mai văzut". 3000 de dolari obiectul, şi ştii câţi amatori sunt? Se fac programări cu luni înainte.
Iar eu am reuşit să mă angajez chiar pe Acoperiş, lucrez chiar în zona zero! Ai fi mândră de mine. Întind hainele la aer ca să se coloreze uniform, umblu prin radiaţiile astea 8 ore pe zi, sănătate curată. M-am antrenat mult, aşa cum mi-ai spus. A fost un concurs foarte dur, trebuia să am un corp perfect, şi am avut. Eşti mândră? Ca un cosmonaut m-am pregătit, am făcut meditaţii zilnic, şi acum pot să dansez pe marginea Acoperişului şi să mă uit în jos fără nicio problemă. Chiar acum îţi scriu de pe margine, e o zi senină, se vede până jos, uite bulevardul.
E ziua mea liberă, nu-ţi fie teamă, nu chiulesc. N-am mai coborât de aici de 6 luni de când m-am angajat, n-am de ce, atâta timp pierdut cu liftul, ca să ce? Aici e viaţa adevărată. Simt radiaţiile astea cum mă traversează tot timpul, mă gâdilă, mă furnică, e o stare grozavă, sunt fericită. Ai avut dreptate, cine trăieşte în zona asta e binecuvântat.

Mamă.
Vreau să-ţi spun despre El. Nu am cui să spun şi asta e o problemă, nu mă aşteptam.
El e şeful meu, al nostru, al tuturor "spectralilor" şi e aici de 9 ani de când s-a construit Acoperişul. N-a coborât decât de 2 ori, şi asta la început doar. Toţi ceilalţi au plecat după un an sau doi, numai el a rămas. Se fereşte să fie văzut, dă ordine prin telefon sau mail, organizează concursurile şi expoziţiile de culoare prin secunzii lui care nici ei nu-l văd, dar îi simt prezenţa oricând şi oriunde. E în spatele tuturor, toţi sunt dependenţi de el, şi nimeni nu ştie ce a ajuns, altfel l-ar doborî într-o clipă. Eu ştiu mamă, pentru că eu l-am văzut. Radiaţiile astea neîntrerupte l-au transformat într-un zeu mamă, ştiu că tu nu râzi de mine.
L-am văzut într-un amurg prima dată, mai aveam de întins două fuste în colţul cel mai de sud, şi El stătea lipit de singurul perete al Acoperişului, acolo unde e fixată Antena. Am văzut cu coada ochiului o pată albă pe zid, şi când m-am întors cu faţa, pata s-a mişcat, s-a desprins de zid, a venit spre mine.
Un om cu pielea de argint. Mamă. Are ochii negri, atât de negri că nu mai poţi să scapi din ei. Are pielea strălucitoare, argint care sclipeşte, mamă, când merge fulgeră atâta lumină în jurul lui că trebuie să mă las pe vine că ameţesc. El râde şi-mi spune că de asta nu trebuie să-l vadă nimeni. De ce? Că ar ameţi, sau că l-ar omorî pe loc?

Mamă.
Ştiu că dacă rezist aici mai mult ajung ca el. Deja părul mi-e alb şi pielea parcă e acoperită cu solzi de peşte. Asta e tot ce mi-am dorit, ştii asta.
Sfârşitul lui e aproape. Cei de jos au intrat la bănuieli mai demult că ceva nu e tocmai în regulă şi au trimis un inspector. El îmi spune să nu mă sperii, aştepta momentul ăsta. Se va arunca de pe Acoperiş. Nu mamă, nu te speria nici tu. N-o s-o ia în jos, o să cadă în sus. Radiaţiile astea cromatice şi intenţia lui fermă i-au transformat corpul, e la fel de uşor cum îi e sufletul, aşa mi-a zis.
Mamă! Dacă reuşesc să mă strecor şi eu câţiva ani, dacă reuşesc să nu bat la ochi încă ceva timp ca să-i păcălesc pe cei de jos, o să reuşesc să mă transform de tot şi-o să mă arunc şi eu de pe Acoperiş într-o zi! O să mă întâlnesc cu el din nou, acolo sus!...




Mamă.
Mi-a făcut tare bine să-ţi spun toate astea. Mă simt mai uşoară, mi-au apărut irizări roz pe degete. Îţi mulţumesc. Te sărut, şi revin cu o scrisoare pe care o s-o fac avion şi-o s-o arunc de pe Acoperiş, luna viitoare.