la ecograf doctoriţa mă crede ipohondră şi-mi zice că dacă vreau neapărat să am ceva, mă trimite la ginecolog cu suspiciune de anexită, dar ea nu vede nimic, totul e perfect; mă scol de pe pat, mă şterg pe burtă şi scot din rucsac analizele de acum o lună, fibrom uterin 3,5X3,5 cm, cam atât de mare; hm, mai greşesc şi doctorii, o fi văzut ceva gaze abdominale; nu, că m-a chemat de două ori ca să fie sigur; atunci o fi avut aparatul o defecţiune, nu ştiu ce să mai zic, acum nu se vede nimic, uterul e curat
sentimentul de recunoştinţă îmi copleşeşte fiinţa în asemenea hal că-mi vin lacrimi în ochi şi pieptul saltă în hohote; mă abţin, ies din cabinet şi mă uit la uşa din faţa mea; la fel de bine pot să mă uit la scară sau la perete; trebuie să fixez ceva cu privirea ca să am percepţia completă a momentului prezent;
nu s-a întâmplat nicio minune, deşi cam aşa pare; fibromul a dispărut vineri, în decurs de zece minute, am simţit practic cum l-a scos din corp; cine? un om; un om aşa cum putem fi toţi dacă vrem;
fibromul cică nu doare, aşa o fi, dar eu l-am simţit, am simţit tensiunea, apăsarea, de aia m-am dus la ecograf, să văd ce-i acolo; am simţit şi cum tensiunea şi apăsarea au dispărut după extragerea lui din mine
să-i explic ceva doctoriţei? cineva care şi-a format gândirea în materialism, acceptă ca realitate chestia de mai sus? fizica cuantică e doar teorie, nu? doar ăia din germania se joacă cu găurile negre, pentru noi oameni de rând ce suntem, e doar o abstracţiune în plus; să-i explic ceva tatălui meu, inginer? doar credinţa ta te-a salvat femeie îmi zice, şi cu asta basta
înţeleg ei puterea concretă a gândului şi a intenţiei? precisă? reală?
ok, cum vreţi; dar eu am început de ceva timp să pricep cum stă treaba asta cu viaţa şi alte alea, şi din ce văd eu stă al naibii de atrăgător; erotic chiar
