E linişte, doar e sâmbătă, majoritatea lumii încă doarme.
Şi brusc îmi dau seama că şi eu dorm şi visez. Mi se pare că în faţa mea cel care coboară e soţul meu, că în spatele meu uşa casei îmi adăposteşte cei trei copii. Mi se pare că plecăm într-o formidabilă aventură, avem corpurile pregătite, raniţele-n spate.
Ah, am zece ani şi visez cum va fi viaţa mea, m-am prins.
Ne urcăm în maşină - uite că la maşini nu mă pricep, n-am niciun model preferat - cotim pe bulevard, ajungem la stadion. E acelaşi stadion pe care mă antrenez cu Doamna, unde am concurat prima dată, unde am învăţat ce e ăla rumeguş, tartan şi ce-seamnă să alergi "cu ursu-n spinare".
Dar acum nu intru pe stadion, fac la stânga spre hotel, hotelul unde era cazată Nadia când venea cu lotul în Bucureşti, hotelul sportivilor mereu în cantonamente.
Sala de sus e ferită, luminoasă, ne aşteaptă şi ne prinde în golul ei, haideţi, vreau dans, vreau mâini care leagănă cerul, vreau picioare care susţin pământul, vreau muzica să mă desfete, vreau pereţii să se dizolve...
Mişcare lentă, respiraţie fină. Nu trec zece minute şi aerul îşi schimbă consistenţa, între noi se naşte ceva invizibil. Suntem puţini oameni, dar e suficient, cum se zice? unde vă strângeţi doi sau mai mulţi, acolo sunt şi Eu? da, aici e şi El, Tao, deja se simte.
Stau cu faţa la geamul imens, se văd crengile dezgolite, frunzele zburătăcite de vânt, lumina. Eu nu mai sunt, a rămas doar mişcarea, doar respiraţia, doar lumina, doar camera goală.
Ăsta e visul meu.
Începe să ningă cu fulgi mici mici, fărâmituri de pâine pentru vrăbii. La asta nu m-am gândit, cine i-a spus să ningă?
Şi-mi dau seama brusc că de fapt eu sunt un vis al cerului şi pământului: începuse să ningă liniştit când iată un om care priveşte, alţi oameni care privesc. Visează oameni cerul, visează oameni pământul. Şi eu printre ei, cu visul meu că trăiesc aventura căutării nemuririi împreună cu un bărbat frumos, că am făcut trei copii frumoşi, că în jurul meu sunt lucruri frumoase....(cam cu această stare de spirit ca din altă lume se iese de la sala de practică ((-: )
Visez că scriu toate astea.
