Wednesday, 6 May 2009
şi lama reteză capul
gata sunt la pământ nici n-a fost greu ştiam că stau prost cu nervii dar credeam că m-am mai întărit şi eu nu. nu ştiu de ce spun la toată lumea am impresia că asta mă ajută cumva şi când vroiam şi eu să mă laud frumos ca o ipocrită ce sunt cu proiectul firmei noastre uite că nu pot. sunt la pământ am cea mai întunecată stare din toate mi-e frică să rămân singură cu mine însămi o să mă uit la filme până mor nu vreau să mai intru în bucătărie şi ce o să pot? îmi vine să-mi trag un glonţ în creier să nu mai mestece atâta în gol fraiera pământului ce sunt. noroc că o să plec trei zile la sibiu sigur o să-mi revin mai ales marţi la inaugurarea celei mai meseriaşe biblioteci studenţeşti din ţară. e capodopera noastră eu ce rol oi fi avut nu ştiu am strigat hai şi i-am ţinut de cot. degeaba că nervii mei sunt duşi trăiesc într-o lume paralelă şi acum muntele e arid. ce dacă viaţa reală e minunată eu am gărgăunii mei parcă sunt nicole kidman din filmul de aseară. o să mă îmbăt după ce se culcă copiii şi mâine
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
ai sa vezi ca si asta o sa treaca. nu poate sa tina mult! nervii nu sunt dusi, tine-i tare si din scurt si zi-le ca trece si ca senzatia ca luneca pamantul de sub picioare e doar o senzatie, nu e cine stie ce realitate absoluta.
ReplyDeletepoveste-ne candva de biblioteca aceea!
ReplyDeletesper ca sibiul, in care soarele va veni maine, sa te destinda; e un fel de bun venit :)
ReplyDeleteimi amintesti de bioritmul pe care il consultam(nestiind sa il interpretez de fapt) pe parerea.com
te-am visat asta noapte, nu mai tin minte visul dar era de bine:)
ReplyDeleteSi mie îmi vine să mă îmbăt câteodată. Şi trece.
ReplyDeleteDeşi cu întârziere, îti trimit un gând bun şi de la mine.