cuvinte mici (23) înger (4) jurnal 2010 (77) jurnal 2011 (64) jurnal 2012 (20) mtc (1) pâine (8)

Tuesday 21 April 2009

al 6-lea element

La marginea pădurii se întinde lacul termal. E înnorat, aerul e rece, iar femeile stau îngropate pe sfert în valurile mici, pulsând senzual odată cu ele, unele întinse pe burtă cu câte un picior îndoit, altele pe spate cu mâinile sub cap, sau pe-o parte cu palma pe coapsă, visând lubric, cu zâmbetul moale înfăşurat în părul ud. Aripile transparente plutesc pe apa caldă, iar antenele subţiri şi lungi se ating în discuţii intime. Picioarele verzi cu puteri nebănuite se relaxează după salturile uriaşe până la cer pe care cel de-al cincilea element e nevoit să le facă pentru a salva planeta.

Deodată, începe vântul. Aburul gloduros se împrăştie supus în cele patru direcţii, întâmpinându-i. Femeile încă se-ntreabă ce-ar trebui să facă, când Salamandra trimite asupra lor focul, şi le transformă în cenuşă. E mică cât un sân de fetiţă, concentrată, rotundă. Ajunge prima la lac, planează delicat, se opreşte pe piatra uriaşă din centru, exact când ultimul fir de praf feminin se topeşte în apă. Priveşte semeţ în sus, la grasul balon albastru care se apropie, cu urme de nori pe burta umflată, cu trompeta încă scoasă din buzunar, cu mustăţile subţiri şi lungi tremurând spre platoşa vineţie de pe spate.

- Ai reuşit să le goneşti…de n-ai mai putut. Trompeta aia nu ştie decât să cheme seminţele afară din pământ!

- Taci! Nu-i vina mea că ele nu mai înţeleg ce le spun!

Salamandra nu apucă să-i răspundă, că pământul duduie, malul se unduie, aerul bubuie. Ca din senin o arătare uriaşă, multiformă, se materializează chiar lângă ei. Are labe ca bolovanii, păr de iarbă, coadă cu vârf de orhidee, din el cade pământ în timp ce plantele îi răsar pe piele. Mârâie a salut la cei doi şi-i şfichiuie cu coada una balonului, prieteneşte.

- Unde e Harpa?

- Ţi-era dor de mine? Nu eu v-am chemat? Unde aş putea să fiu?

Harpa minte, a ajuns ultima, dar tonul vocii ei restabileşte adevărul în forma dorită. Mii de sunete o însoţesc, deodată e o înghesuială cumplită în aer, picături de ploaie, stropi de cascadă, spumă de val. Ceilalţi trei trag aerul în piept,

- Acum să discutăm dragii mei.

- Despre ce?

- Despre femei. Nu ne mai pot salva. Ceilalţi şi-au schimbat tactica, iar picioarele lor verzi nu mai sunt folositoare acum.

- Şi ce ar trebui să facem?

- Să creăm al şaselea element.

Salamandra se aprinde instant, îi place ideea.
Balonul se dezumflă însă.

- Nu mai lucrez singur de data asta.

- Lasă, nu te speria, îţi dăm noi idei. Tu trebuie doar să-l bagi in sacul meu amniotic, şi de acolo…

- Ştiu eu ce trebuie să fac! Dar asumaţi-vă şi voi răspunderea.

Salamandra e excitată la maxim,

- Fă-l cu pene, ştii ce ajută astea la zburat?

- Păi dacă ăştia şi-au schimbat strategia?

Monstrul cu coada delicată uruie gânditor,

- Fă-l cu forme schimbătoare, să bage spaima-n ei.

- Da, ar fi o idee, cu mai multe forme.

Salamandra se ridică agitată în aer,

- Una în exterior şi una în interior!

- Hai c-ai spus-o! ce rost are să aibă o formă în interior, cine o vede?

Salamandra se lasă spăşită pe piatră, se stinge aproape de tot.

Harpa îşi ridică coama elegantă în care sunt legate coardele la care cântă, iar sunetele primare încep să curgă albastru în jur. Toţi rămân tăcuţi, gândind.

- Să-l facem în două exemplare, unul cu formă feminină în exterior şi masculină în interior, altul invers. Ceilalţi o să se încurce de tot, n-o să mai ştie ce atac să aplice.

Harpa îşi lasă coama în jos.

- Şi vreau să aibă puterea de a crea. Fă-l cu puterea de a crea.

Balonul se umflă necontrolat, furios.

- Ai înnebunit? Un singur element cu puteri totale?

- Hai să riscăm de data asta.

- Harpo, îţi place să te joci.

- N-avea grijă, fără noi nu e nimic, deci păstrăm controlul.

- Nu ştiu…

Salamandra fâlfâie timidă, uitând cu totul că ea a fost prima care a adus ideea,

- Eu n-am înţeles, la ce foloseşte forma internă?

Monstrul multiform îi arde o labă de o trimite direct în apă, aşa că amărâta nu aude răspunsul Harpei.

- Ştiu! Doar când elementul reuşeşte să devină una, ambele forme unindu-se, doar atunci va avea puterea de a crea. Un fel de supapă de siguranţă.

- Şi cum o să reuşească să facă asta?

- Nu ştiu, nu-i treaba mea.

- Vreau şi eu să ştiu…

- Taci Salamandro!

Balonului i se face milă şi-i suflă răspunsul peste urechile de phoenix, iar culoarea ei devine iar portocalie.

- Ar putea să-şi recunoască forma internă după forma externă a altui element.

- Taci Salamandro!

- Ce-a zis?

- Nu ştiu, o prostie de-a ei. Monstrul scuipă pământ peste ea, gata-gata s-o stingă.

- Nu e prostie, e o idee grozavă.

- Care?

- Să-i dăm elementului o şansă să-şi descopere forma internă după forma exterioară a altui element de care se îndrăgosteşte.

- Se ce?

- Le producem în aşa fel încât o formă feminină exterioară de exemplu să înflorească când întâlneşte o formă exterioară masculină, doar una şi numai una, aceea care e identică cu propria ei formă interioară. Inflorirea să fie ca un indiciu că a găsit in afară proiectia formei dinăuntru. Atunci cele două forme, cea exterioară feminină şi cea interioară masculină se pot recunoaste şi se pot uni, iar elementul poate deveni Creator. Asta dacă nu se lasă păcălit şi se uneşte superficial doar cu forma exterioară a celuilalt element.

Salamandra sare preventiv de pe piatră,

- M-ai încurcat de tot.

- Atunci o să-i încurcăm şi pe ceilalţi.

Balonul e tot nemulţumit,

- Şi pe Element în sine, n-o să ne mai salveze în vecii vecilor.

- Acum eşti nemulţumit că are şanse mici să devină Creator! Hai lasă, acum ne luăm şi noi răspunderea. Tu fă două elemente cum ţi-am zis, poftim, uite aici doi saci.

Balonul se umflă, se umflă, se umflă, apoi, când norii de pe burtă devin transparenţi, din gura lui uriaşă ies într-un vârtej grozav doi copilaşi, o fetiţă şi un băieţel, care cad cu plescăituri şi clipoceli în sacii Harpei. Ea îi ridică şi se-ndepărtează. Cei trei o urmăresc cu privirea, cum lasă gura sacilor deschisă, şi-n urma ei mii de fetiţe şi mii de băieţei se împrăştie peste tot.
Cel mai apropiat băieţel creşte văzând cu ochii, la fel ceilalţi, se găsesc unii pe alţii, doi câte doi, şi încep să creeze. Superficial din păcate, case, maşini, parcuri de distracţii, poveşti.

Balonul, Salamandra şi monstrul multiform se uită deznădăjduiţi cum pământul se umple de chestii. Revine şi Harpa, mută de data asta.

- Am zis eu că supapa aia de siguranţă e ca şi blocată…

- Ba n-ai zis nimic!

- Taci Salamandro, n-ai auzit tu!

Deodată, din mijlocul oraşului de abia creat, se desprinde o fată cu părul roşu, scânteind. Vine direct spre ei în paşi de dans, îi vede! momentul e teribil, cei patru îşi dau seama de abia acum ce putere stă în mâna unui element care s-a unit cu propria lui formă interioară. Elementul total.
Roşcata ajunge în dreptul lor,

- Hai! Care are curaj să-mi explice primul ce e aiureala asta cu salvarea planetei?