după ce stai zeci de minute nemişcat, după ce ajungi să nu-ţi mai simţi corpul, după ce respiraţia devine centrul fiinţei tale, afli nişte lucruri

de fiecare dată altele, şi le afli în acel fel deosebit de înţelegerea mentală când

citeşti, înţelegi, accepţi, e logic, ţii minte, dar

dar e cu totul altceva când "vezi" adevărul; atunci nimeni şi nimic nu îţi mai poate ţine teorii şi vorbi vorbe, pentru că tu ai văzut şi cuvintele oarbe nu au niciun rost

- respiraţia e legătura dintre corp şi spirit
- ignoranţa e un păcat în sine, orice faci cu ignoranţă devine păcat din cauza ei
- omul este parte a omenirii; omenirea e elementul care face legătura dintre cer şi pământ

înţelegerea se formează ca un puzzle ale cărui piese alunecă singure prin faţa ta, la locul lor; cu cât mai multă linişte, cu atât mai lin alunecă piesele, şi mai repede; câte or fi? un număr finit?