se întâmplă să am senzaţia asta de destrămare chiar toamna
şi se întâmplă ca nr.1 să-mi dea nişte muzici aşa de potrivite cu întâmplarea
destrămarea propriei aparenţe e un proces, nu se petrece odată şi gata (aşa cum mă aşteptam eu); sunt nişte hopuri, nişte şocuri din când în când, dar în rest treaba merge liniar, se moare lent
la fel cum pomii îşi retrag acum seva în rădăcini, la fel şi eu mă-ndepărtez de libertatea de a-mi tremura frunzele sub bătaia vântului, de zbenguială