copiilor ăstora le place să se uite la poze vechi şi să audă poveşti adevărate despre părinţii, bunicii şi străbunicii lor; nu doar că le place, adoră; de cîte ori se duc pe la bunici numai asta fac
în weekendul ăsta de exemplu, nr2 & nr3 dorm o noapte la o bunică şi cealaltă noapte la cealaltă bunică şi au dat comanda de săptămâna trecută, vrem poze, scrisori vechi, poveşti, cântece de pe vremea ta şi întâmplări adevărate!
una dintre bunici a plusat şi le-a pus o casetă cu înregistrarea de acum 42 de ani a unui copilaş de 2 ani care spune poezele şi răspunde peltic la întrebările lui moş gerilă; emoţia a fost năprasnică şi s-au repezit la telefon tânguitori maaamiiii... ce micuţă erai...

îi interesează cum se îmbrăcau bunicii, străbunicii, străstrăbunicii lor (cu cât mai mulţi stră cu atît mai bine), ce muzică ascultau, cu ce se jucau; le-au citit cu mare atenţie, deşi n-au înţeles aproape nimic, scrisorile din război, vor să afle cum au murit, ce poveste a lăsat fiecare în urmă; au o relaţie directă cu bunicii care le povestesc toate astea, atât de directă şi fără piedică încât nu se sfiesc să-şi pârască părinţii părinţilor lor, ştii ce-a făcut azi tata? a scăpat spaghetele în chiuvetă!!! dar tu ştii ce-a făcut mama azi? a căutat un sfert de oră maşina prin jurul blocului că nu mai ştia unde-a parcat-o!!!

îi interesează trecutul şi familia, iar pentru mine ăsta e un mister; eu am fost mereu pe repede-nainte şi cât mai s.f. cu putinţă; eu am inventat globalizarea, şi copiii mei ce fac? îmbrăţişează cultura locală, o încolăcesc de-a dreptul

l-am căutat pe flaşnetar două zile prin zona lipscaniului; l-am întâlnit până la urmă; am tras două bilete de papagal; nr1 fericită