după atâtea zile de caniculă ... nu ştiu, mie mi s-au părut multe ... după atâtea zile greu de dus, a venit ploaia
parcă au fost anii faraonului, şapte ani buni, şapte ani răi, ploaie
tot ce are început are şi sfârşit, de ce m-am îndoit din nou de asta? îndoi-m-aş şi n-am cui, îndoi-m-aş codrului

adică am avut o criză existenţială

am forţat intrarea în ea odată cu începerea postului, deci e integral răspunderea mea
dacă am fost pregătită pentru ce avea să urmeze? of course, no
te arunci în gol şi zici că Cineva acolo sus te iubeşte
pe urmă rămâne să-L iubeşti tu pe El că altfel n-ai scăpare

una peste alta, viaţa asta e pe bune
mulţumesc oamenilor care au făcut lucrarea Lui şi m-au scos din rahat: mamei pentru încrederea nelimitată pe care o are în mine, lui v. pentru hotărârea de a nu se da bătut (chiar dacă n-are idee cu ce se luptă), chinezoaicei pentru că ştie meserie de meserie, doctorului chirilă pentru că a tras linie şi concluzie, ioanei pentru că mi-a dat cea mai bună veste pe care am auzit-o în ultimul timp

evident că mi-am făcut nişte promisiuni odată cu începerea noii vieţi, cea de după criză
curios, aceleaşi promisiuni ca şi înainte
dacă acum nu mă ţin de ele, altă şansă nu mai am şi data viitoare sigur nu mă mai întorc din infern

ce naiba? e aşa de greu să fac ce-mi place? e aşa de greu să scriu o carte? e aşa de greu să găsesc o sală de dans? e aşa de greu să fiu ceea ce sunt şi să stau la locul ce mi s-a dat în timpul ce mi s-a dat? e aşa de greu să rămân camuflată? să nu inventez culori şi linii care nu-s ale mele?

Desenul cel Mare e perfect, biată fiinţă cugetătoare, treci acolo lângă roată (lângă semn, locomotivă sau gard) şi joacă-ţi rolul ce ţi s-a oferit fără alte discuţii, opţiuni şi potenţe blabla
că altfel strici Imaginea de Fond şi e păcat prostovane, grrhh