jurnal

au trecut patru luni de la post; am fost ruptă în mii de bucăţi şi a trebuit să mă adun la loc; toate durerile, toate defecţiunile, ascunse adânc sau şi mai adânc, au ieşit printre rupturile corpului stridente în lume; răni din copilărie, lovituri adunate în 43 de ani, toate au izbucnit libere la suprafaţă, să le văd, să le simt, să le suport; şi nu numai atât: s-au strecurat perfid afară durerile genelor familiei mele, moştenirea mea de suferinţă; ce au trăit bunicile, mama, mătuşa ani de-a rândul, mi-a revenit mie în numai câteva luni, brutal şi violent;
supravieţuieşte cine poate

am fost la urgenţă de patru ori, ultima dată m-au şi internat; de fiecare dată am avut alt diagnostic, de fiecare dată au ridicat din umeri; m-au controlat din cap până-n picioare, dar n-au găsit nimic niciodată, analize perfecte, sănătoasă tun; nici măcar psihiatrul n-a considerat că aş avea ceva, hm

s-au purtat foarte frumos, cât au putut ei de profesional; n-am niciun reproş să le fac, spital curat, asistente amabile şi cu mână uşoară, rapiditate în intervenţie, aparate funcţionale, condiţii bune; dar şcoala de medicină alopată este handicapată rău, pe cuvânt; fiecare medic e pregătit fix pe specialitatea lui, pe organul lui, fără să vadă vreo legătură între părţile corpului, fără să privească holistic toată situaţia; medici utili sunt într-adevăr chirurgii şi ginecologii, dar restul bâjbâie săracii în întuneric şi fac experiemente fără finalitate pe noi; mi-era milă de mine, dar mai milă mi-era de ei

din infern m-a scos acupunctura, revin cu o recomandare, dacă v-o fi rău vreodată încercaţi aici mai întâi, nu pierdeţi timpul prin policlinici; pe mine m-a adunat bucată cu bucată şi mi-a redus dereglarea energetică până n-a mai rămas nimic din ea; mi-a trezit instinctul de supravieţuire, m-a ajutat să lupt pentru mine
de aici, altă poveste