să zicem că ai putea să-ţi alegi orice vacanţă doreşti, 2 săptămâni complet gratuit
condiţia e ca la sfârşit să îţi distrugi toate pozele şi să laşi să ţi se şteargă memoria (celor 2 săptămâni, într-un mod delicat, amabil şi politicos, evident)
mai merită să pleci, sau nu? dacă da, contează ce fel de vacanţă alegi?
a, pai nu are rost sa mai plec dacă mă intorc fără amintiri. si nu mă refer la fotografii.
ReplyDeleteda
ReplyDeleteadica intr-un fel noi ne traim viata doar ca sa facem rost de amintiri?
nu traim pentru amintiri.
ReplyDeleteexperienta respectiva lasa o urma asupra noastra, ne schimba, ne intoarcem cu ceva, ne intoarcem altii.
daca ti se sterge creierul, e ca si cum ai fi dormit 2 saptamani, nu? macar ma scol odihnit, sau se sterge si urma asta?
ReplyDeletene intoarcem altii, mai odihniti dupa 2 saptamani la spa ... ce piele, ce dezinflamari, ce tonus ...:D
ReplyDeletesau de exemplu daca aleg o vacanta activa (surf, alpinism, etc) o sa ma intorc dupa 2 saptamani cu niste muschi, abilitati si reflexe pe care inainte nu le aveam; chiar daca mintea e stearsa, raman ceva amintiri in corp; si chiar daca n-o sa pot sa ma folosesc de amintirile creierului ca sa iau decizii pe viitor, o sa pot reactiona spontan mai bine daca experienta corpului creste
si poate invat cu timpul sa ma bucur si de prezent si sa-l apreciez?
ai putea, la fel de bine, sa iti rupi picioarele ;)))
ReplyDeleteio-s contra. pentru mine e tot ca şi cum nu aş fi fost în vacanţă.
da' ce ţi-a venit să ne întrebi?
dar, puck , daca ai face stii tu ce pe o plaja, serile, la apus, timp de 2 saptamani?:)
ReplyDelete:))) ai ramane cu o urma ceva, nu?
ReplyDeletenu stiu puck ce mi-a venit; ma gandeam la diferenta dintre "a fi fericit/multumit (a fi o persoana fericita/multumita) in viata" si "a fi fericit/multumit cu cu viata ta";
prima e fericirea momentului prezent, cealalta e fericirea data de amintiri;
cred ca noi suntem antrenati sa o percepem doar pe a doua
si ma simt cam frustrata
earthwalker,aoleu, doua săptămîni la rând? mi se ia dupa hm... a treia seara:)))
ReplyDeletejane, nu stiu ce sa zic. se lucreaza si asta, nu?
incredibil, dar am facut asta: nu 2 saptamini, ci 2 luni. am scris sute de mesaje, am iubit si m-a iubit. la sfirsit, am sters absolut toate mesajele, mi-am cerut iertare de la alt om si de la Dumnezeu, a trecut un timp si s-a risipit tot - intocmai in modul amabil, delicat si politicos mentionat.
ReplyDeletela 4 ani dupa, "vacanta" aia inca exista, desi nu mai e nici in amintire, nici in senzatii. asta pentru ca ce se naste nu are decit sansa de a merge mai departe in rai sau in iad: inapoi in in-existenta nu se poate. asta e poate singurul lucru concret pe care l-am invatat cu acea ocazie, iar interpretarile ce pot fi date "vacantei" sunt cel mult punctuale.
concluzie: nici macar cu iubirea nu e de glumit si trebuie gindit bine inainte de a lua decizii, caci ispitele te pindesc la orice pas.
hehe, celui/ celei(mai mari sansele sa fie ea) care a scris mai sus i s-au sters atat de bine amintirile incat si-a uitat pana si numele. mie imi plac si povestile anonime, uneori chiar iti vine sa traiesti cate una, asa... incognito, si-apoi fugi si arzi ravasul!
ReplyDeletede imprimarea pe loc a amintirilor, ce sa spun? sunt un foto freak, cred ca as exploata fiecare cadru ce mi se ofera :D
si nu neaparat pe memory stick
@puck
ReplyDeleteda, cred ca se lucreaza; poate e doar suficient sa-ti dai seama
@anonim
tu zici: "ce se naste nu are decit sansa de a merge mai departe in rai sau in iad";
Evanghelia zice: "carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi, si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer"
deci crestinii, si tu stii asta foarte bine, au o solutie pentru dezlegare
asta-i una,
insa eu nu te cred ca nu mai exista vacanta asta in amintiri, dovada ca ai scris de ea; deci nu despre asta era vorba in intrebare; era vorba despre neputinta noastra de a fi fericiti fara sa contabilizam; asa precum copiii, fara sa ne intereseze cata fericire strangem, fara comparatii intre fericiri; era vorba despre placerea de a fi fericit (pe care nu dam doi bani) versus mandria de a fi fost fericit (ce stim noi ca ne trebuie)
@Miju
ce nas fin ai domnule :)
deci zici ca ai exploata, dar nu neaparat pe stick ... unde, cu ce? cu ce "instrument" corporal exploatezi cadrele si ce urmari ar putea avea asta?
pai de ce neapărat 'mândria'? eu nu m-am gândit la asta. şi nici la contorizare.
ReplyDeletedimpotrivă, uneori îmi face bine să îmi amintesc ce bine a fost cândva. închid ochii si sunt acolo pentru un timp. şi mai ales tare mă bucur că s-a întâmplat.
@Miju: nu mi-am dat numele ca sa nu ma identific (pe fata) cu amintirea respectiva, dar gluma ta e buna.
ReplyDelete@Jane: cred ca problema era prost pusa din start, caci conditia noastra paminteana face ca odata ce traim ceva sa nu putem sterge. dezlegarea crestina e cam alta poveste. iar aici cuvintele nu sunt decit, vorba lui Tutea, onanie de prestigiu.
si in general, as alege orice vacanta - numai Dumnezeu stie cita nevoie am de una, cu tot riscul amintirilor inclus.
@ puck
ReplyDeleteda, stiu ca nu te-ai gandit, de aia mi-esti asa draga :)
@anonim
pai cu forta nu e impins nimeni in rai
eu aş alege să da, fără discuţie. pentru bucuria de atunci. cum să zic nu, de ce??
ReplyDelete