apropo de monarhie şi postul lui puck

imediat după revoluţie când eram zero la capitolul cultură naţională m-am înfricoşat şi eu că vine Regele şi-mi fură ţara; între timp am mai aflat una alta şi mi-am dat seama că rezonez curios de bine cu valorile Familiei Regale; că am un ataşament plin de afecţiune pentru destinul neîmplinit al Regelui, de parcă m-aş regăsi cumva în povestea lui

pe de altă parte, în ziua de azi toţi putem fi regi şi regine; eu una aşa mă simt şi n-am nevoie de confirmarea Gothei; am acces la aceleaşi lucruri şi oportunităţi ca orice prinţesă modernă; nu mai e ruptura uriaşă dintre clasele sociale de altădată; ei au scăpătat (cu stil), noi ne-am democratizat; singura care mai face diferenţa dintre a fi sau a nu fi aristocrat astăzi a rămas conştiinţa; acei nobili ai spiritului descrişi de Tolstoi sau de Steinhardt se regăsesc, cred eu, şi în Familia noastră Regală

de fapt, nu sunt monarhistă, sunt universalistă; după cum spune tatăl meu, tind către Imperiu