Sunday 2 October 2011
They Move On Tracks Of Never-ending Light
tot drumul spre casă am plâns
o tristeţe adunată de luni de zile
a fost întâi visul cu pasărea albă care a intrat pe fereastră să moară la mine în palmă
mai întâi mi-a întins ca pe-o ofrandă ultimii 3 peşti pe care îi prinsese, apoi s-a întins uşoară şi a murit
apoi, au fost mamele şi taţii care au plecat în ultimul timp
pe care eu îi cunoşteam mai mult sau mai puţin din poveştile copiilor lor, din întâlnirile mele cu ei
mame şi taţi care nu mor în mintea mea, care sunt acolo, vii, iubiţi, prezenţi
apoi a fost un gând mai vechi
despre Iisus şi reuşita mesajul lui
datorată tocmai faptului că matricea părinţilor este una hristică
am plâns uitându-mă la ai mei cum nu mai pot
cum se apropie schimbarea
au strâns toate merele din grădină, au pus tot mustul în sticle, nucile, roşiile, oţetul, tot ce-au avut, pachete pacheţele au dus la maşină, ultimii peşti prinşi
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
http://www.youtube.com/watch?v=jxKjOOR9sPU&ob=av2e
ReplyDeleteWon't stop to surrender...:)
Draga mea, doar stii, dupa ploaie se arata soarele. Iarta-ma ca am plecat in lume. Ma gandesc adesea la tine si la toti ai tai... Va transmit toate lucrurile bune din lume, multe imbratisari si ganduri frumoase.
ReplyDeletepoate pasarea erai tu cea veche:)
ReplyDeletea fost o vara mult prea lunga; si nu toate ale verii au ramas, doar caldura, uscaciunea si nebunia nucilor de a se crede inca necoapte(am fost la tara si am vazut nuci, care la 15 septembrie picau pana acum, stand bine mersi in camasa lor verde, inca cruda)
ReplyDeleteas vrea s-o cred pe earthwalkerita...
ce ma bucur de ce scrii despre matricea hristica! aici e de plins, da - dar in rai e numai bucurie. hai ca-i de bine. ;)
ReplyDelete(cred cu tarie ca mama mea a terminat in sfirsit cu plinsurile-i. asta, desi ma bucura nespus, mi-aduce lacrimi de dor in ochi. ce mai pendulare e-n conditia umana...)