Ritmul mişcării, prezenţa lui, drumul drept, cerul nesfârşit.
Duminica dimineaţa câmpul curat se odihneşte.
Atâta e pe lumea asta cu-adevărat, câmpul, pământul. Restul e un vis, case, maşini, eu, el. Visul acestui pământ negru din care ies toate. Atâta e cu-adevărat.
Ţin doar stânga pe volan, aşa conduc eu, dreapta odihneşte mai tot timpul pe picior. Simt că e îngrijorat, femeie la volan, femeia cu o mână... noroc că-i drumul liber. Eu mă răsfăţ cu îngrijorarea lui, cu atenţia lui, schimb vitezele cât de rar se poate, valsez cu maşina mea.
Muzica, micile gropi, vibraţia motorului, grija lui tăcută...mă las dusă de ele în transă asemeni dervişilor rotitori al căror suflet iese din corp în urma dansului. Corpul meu nu se roteşte dar urmează dansul drumului, nu se opune la nimic. Încetul cu încetul ştiu, că am mai încercat, va apare distanţa dintre perechea care valsează şi mine. Iubesc drumurile, mă descentrează.
El se uită la mine, îi simt privirea pe gât, pe umăr, pe palma deschisă de pe coapsă... mă aduce înapoi în corp. Dacă pentru el corpul e totul, atunci voi fi în corp. Opresc maşina în mijlocul drumului, mă dau jos, ocolesc prin faţă, deschid portiera lui, condu tu mai departe, intrăm în oraş.
1. sa inteleg ca ai practicat sutra 20?
ReplyDelete2. nu cumva te referi la decorporalizare, nu descentrare?
3. cred ca mai degraba tu vrei sa fii in corp, nu el
:-O ai găsit sutra 20? sunt impresionată
ReplyDeleten-am practicat nicio sutră, dar mersul cu maşina la drum lung îmi provoacă stări de bine, şi când am găsit sutra asta mi s-a părut că aş putea înţelege ce zice ea...iar ca titlu se potrivea grozav
am zis descentrare gândindu-mă la descentralizare mai degrabă, adică la acea stare în care eu nu mai sunt centrul propriului meu univers, un fel de des-ego-centrare
ai dreptate! dacă eu n-aş vrea, n-aş fi; şi recunosc mai mult de atât, îmi iubesc corpul mai mult decât el, iubirea lui e doar un pretext
am şi eu 2 întrebări: de ce trebuie să fii anonim? eşti acelaşi anonim ca data trecută?