Friday, 27 February 2009

şi

Dacă leapşa de mai-nainte ar fi permis şi folosirea condiţional-optativului, aş fi avut şi eu mai multe de spus. Măcar una în plus, ajungeam la cinci, scoteam încă una din joben, se făceau şase şi respectam regula ca un om ascultător ce ar trebui să fiu.
Plusul îl spun acum pentru că am prins curaj după ce am citit ce au scris alţii.

Le-aş zâmbi 5. bărbaţilor pe stradă. Celor care-mi plac evident, că-mi plac bărbaţii în general, dar mai ales unii în particular.

Îmi plac şi femeile, dar puţine. Alea mai băieţoase, aşa ca stalker. Am văzut odată chiar lângă Colţea o tipă păr roşu-portocaliu-ţepos/rame negre/haină lungă roşcată de piele/blugi şi bocanci/glugă roşie pe spate/rucsac/, care făcea paşii mari şi mergea puţin aplecată cu mâinile în buzunare, şi mi s-a oprit răsuflarea când am recunoscut-o, asta aş fi eu dacă aş fi tânără acum! Mamă ce i-aş mai fi zâmbit, dar păpuşa lângă care era, deja mă scrâşnea în priviri că m-am uitat nepermis de mult...

Mi se cam opreşte uitătura recunosc, nu m-am ajustat destul. Acum nu ştiu dacă mi se întâmplă numai mie, dar aici dacă întârzii cu privirea pe faţa unuia mai mult de o fracţiune de secundă cât să nu mă ciocnesc de el, am pus-o. Reacţia pe care o stârnesc e categoric împotriva mea într-un fel sau altul, ce vrei de la mine? ceva vrei tu de la mine, nu te uiţi aşa degeaba.
Că e o problemă care ţine de modul de receptare am priceput de abia când am început să ies din ţară şi să văd că cei din lumile civilizate nu mă suspectau de nimic când îi priveam. Chiar îmi zâmbeau. Şi eu am zâmbit acolo pe stradă.
Că bine mai e cu plămânii liberi, cu aura împrăştiată pe sute de metri în jur şi cu pasul uşor de peşte în apă...

Aş zâmbi şi aici bărbaţilor pe care-i întâlnesc dacă aş şti că nu intră automat în presupuneri parşive. Dacă ar şti că mă uit cu drag la ei pentru că mi-s dragi pur şi simplu nu pentru că vreau să şi să.

Deci şi lor le-aş zâmbi dacă mi-aş permite.

7 comments:

  1. inseamna ca aici n-ar trebui sa comentez pentru ca "aş şti că "..." intră automat în presupuneri".

    :))

    ReplyDelete
  2. Aici ai mare dreptate... Eu am patit-o in metrou de cateva ori... Am zambit aiurea sau m-am uitat la cineva mai mult si urmarea a fost ca am intrat in vorba cu lumea.
    Cica: "Ne cunoastem de undeva?" Hi, hi, hi...
    "Da, de unde! Ne cunoastem de acum cateva secunde cand ni s-au agatat privirile..."

    Oricum, nu ma invat minte! Pe mine ma intreaba lumea incotro s-o ia, cat e ceasul, unde e cutare statie... poate pentru ca nu-mi feresc privirea, zambesc, asa, prosteste si imi place sa stau de vorba...

    Jane, hai sa ne luam de mana!

    P.S. Vezi ca ai putut sa scrii punctat, cu reguli! Tz, tz, tz...

    ReplyDelete
  3. Desi eu am numai 2 viteze (moaca acra ori ras hohotit), in neutru zambesc 1. cand imi spune sotul "NU!", 2. cand spun o poanta buna si celalalt n-o intelege, 3. cand imi aud cuvintele in gura copiilor, 4. cand cineva imi spune "Iti spun eu, asa e!...", 5. vara, cand ploua din senin, 6. bebelusilor, femeilor gravide si batraneilor care merg tinandu-se de mana si 7. zambesc si eu ca proasta dar, din pacate, tot mai rar...
    Vezi, Jane, ca mi-am facut timp sa zambesc putin? E vineri... uf...
    Cris

    ReplyDelete
  4. la pittsburgh lumea iti zambeste pe strada, dar eu nu pot sa raspund la fel, ma intimidez si bag nasul in pamant. uneori e chiar nepoliticos sa fii asa rusinoasa :( unul din motivele pentru care mai degraba ma incrunt cand mi se zambeste e ca unii au un aspect profesional si pentru ca e recomandat atat de mult in cartile de self help si de reguli de politete. nu le vine neaparat din libertate interioara.ba uneori e un fel de "zambesc deci nu te atac - nu ma ataca nici tu pe mine!".
    in schimb zambesc intotdeauna celor cu care interactionez.

    ReplyDelete
  5. about2run, ai perfectă dreptate ((-:



    lumi, la mine vin toţi cerşetorii şi homeleşii să-mi povestească câte ceva )-: nu te lua de mana cu mine că or sa vina si la tine



    cris. eşti la mare adâncime tu, nu ca noi care zâmbim la suprafaţă. mi-e dor de tine



    earthwalker, asta mi-a zis şi mie v. când a venit din america, că zâmbetele lor sunt profesionale...e groaznic atunci, mai rău decât aici;
    şi eu zâmbesc când interacţionez, de abia aştept să-ţi zâmbesc ţie (-:

    ReplyDelete
  6. earthwalkerMarch 03, 2009

    si eu m-am gandit cand am scris ca o sa iti zambesc si tie:)
    da, sunt profesionale sau conventionale. dar de multe ori trebuie sa fi fost sincere si eu , banuitoare sau intimidata, nu le-am raspuns. nu ma prea pot obisnui cu asta.

    ei spun despre noi, europenii, ca nu ne uitam in ochii celorlalti si le parem morocanosi si antipatici.

    ReplyDelete
  7. pai daca asa am invatat de-acasa...)-:

    ReplyDelete