Tocmai ce vroiam să scriu despre strategia de supravieţuire a celui de-al doilea copil, un băiat, când iată că o schimbă. O schimbă cot la cot cu mama lui, pentru că ei doi sunt asemenea. Amândoi liniştiţi şi blânzi (blegomani ar spune unii mai bătăioşi), prietenoşi şi împăciuitori (papă-lapte ar spune tot ăia). Amândoi folosiţi pe post de mascote, amândoi protejaţi instinctiv de ceilalţi participanţi la jocurile societăţii. Amândoi feriţi de necazuri şi belele prin simplul fapt că se strecoară nebăgaţi în seamă, iar când se nimeresc în calea furtunii îşi desfac aripile şi o potolesc pe neştiute (există suficient de multe cazuri inexplicabile de calmare a spiritelor prin simpla prezenţă a celor doi astfel încât spectatorii neutri să-i declare "porumbei ai păcii" şi să-i folosească ca atare).
Dar azi a fost o zi de cotitură, când cei doi s-au hotărât să răspundă la violenţă cu violenţă.
Cadrul metamorfozei: un meci de baschet, băiatul extremă dreapta, mama spectator-susţinător. Meciul: vândut prin influenţă. Arbitrele: 2 păpuşi incapabile să reziste farmecului grosolano-golănesc al părinţilor echipei adverse, îi favorizează pe brutalii jucători minori. Zgomotul: infernal, pentru că părinţii-suporteri din partea cealaltă a sălii au goarne, bâte de plastic cu care lovesc pereţii, uruitoare, huiduieli proprii.
Prima repriză: dezastruoasă, scor la pauză 6-12 pentru ăilalţi.
La pauză: mama, mai nervoasă ca niciodată de câte faulturi a văzut, başca nepedepsite, îl cheamă pe copilul al doilea la ea şi-i spune: ai permisiunea mea să fii rău. Ochii băiatului lucesc, moment de satisfacţie păgână împărtăşit de cei doi.
Repriza a doua: din partea stângă a sălii răsare o energie nouă; mamele, că aici sunt numai mame faţă de dincolo unde sunt numai taţi, mamele încep să strige, să tropăie şi să bată din palme; antrenoarea plus o mamă, mama băiatului, se ceartă cu arbitra centrală şi o ameninţă cu părăsirea terenului-meciului; copiii uluiţi de ofensiva părintească încep să joace agresiv; atât de agresiv unul dintre ei că e dat afară după 5 faulturi; dar nu înainte de a băga coşul care întoarce partida; şi nu înainte de a face schimb de priviri triumfătoare cu mama lui: e bărbat şi a dovedit-o.
Final: apoteotic pentru partea stângă a sălii, în linişte totală pentru dreapta.
Scor: 20-16
Despre ce vroiam să scriu?
despre asta! simti vigoarea primaverii, nu-i asa?
ReplyDeletes-ar putea sa ai tu dreptate, mai stii? (-:
ReplyDeleteSalut trupa de majorete! cu asa sustinere(ai permisiunea sa fii... ) e si normal sa castige; cred ca s-a crescut cu tine langa el in ideea ca sunt dispute in care nu merita sa intri, a le castiga nici nu intra in discutie(conteaza victoria din care el castiga ceva important)
ReplyDeletedata viitoare sa va luati pompoane si tutu-uri. tatii or sa muteasca!
:))
Worrier mom! Hihihihi, ce poveste drăguţăăăăă!!!! :)
ReplyDeleteabout2run
ReplyDeletetu tată chiar ai înţeles!
chiar dacă eu n-am explicat şi mă aşteptam să fiu luată la rost că îmi fac copilul dependent, tu ai înţeles, jos pălăria, ai stofă (:
data viitoare e o idee bună ((:
poate modificăm puţin costumele, colanţi de piele şi bice (doar pentru zgomot!), cred că ar avea impact şi mai mare...(-:
LiaLia
mulţumesc, si mai am una cu worrier daughterlia (:
e... n-am vrut sa o duc atat de departe. erau copii de fata totusi :D
ReplyDeletezici ca te impaci bine cu colantii de piele? impactul ar fi devastator ;)
oricum am arăta mai puţin penibil în negru decât în roz, măcar atât :P
ReplyDelete