ei

Mâna lui mângâind-o pe-a mea.
Deschid încet ochii şi-i văd părul, şuviţe galbene, rebele, moi. Unele fire sunt aurii, ba nu, sunt chiar fire de aur care sclipesc în lumina dimineţii. Şi pielea îi e dată cu praf de aur, îi văd încheietura care se mişcă peste palma mea, peste pernă. Degetele scurte şi groase ca nişte cârnăciori i s-au alungit de câteva săptămâni, acum îmi pot imagina deja cum va arăta mâna lui de bărbat. Ridică faţa spre mine, ochii. Verde, albastru, gri, galben, mă orbesc atâtea culori, atâtea adâncimi, mă ascund în spatele pleoapelor, e real? Tot corpul lui e lipit de mine, doar gleznele şi capul îmi sunt libere de el, în jumătate de an în ritmul ăsta de creştere o să m-ajungă. E moale şi cald şi am curajul să deschid din nou ochii, îi văd obrazul cu trei aluniţe şi mustaţa... s-a înnegrit! auria de ieri azi s-a-ntunecat, cum îi va fi oare barba?

Din spatele meu răsare un braţ, şi el auros şi neted odată, întunecat şi cu vene accentuate acum, care netezeşte părul galben împrăştiat pe perna mea, tu când ai răsărit aici băiete? iar o vrăjeşti pe maică-ta?