cuvinte mici (23) înger (4) jurnal 2010 (77) jurnal 2011 (64) jurnal 2012 (20) mtc (1) pâine (8)

Monday 23 March 2009

Moşanel

Vecinul meu preferat - compunere

Vecinul meu preferat locuieşte la parter. Are 97 de ani şi o băncuţă în faţa blocului pe care aşteaptă în fiecare zi copiii, ca să le povestească. Dar ceilalţi copii din bloc nu stau cu el la poveşti, doar eu. Nu-mi place să joc fotbal, nici faţea sau leapşa, mie nu-mi place să alerg, de aia poate sunt şi aşa mai grăsuţ. Mie îmi place să stau cu el pe bancă şi el să-mi povestească. Îl cheamă Moşanel. Sau Moş Anel? El la toţi le spune copilaşi-drăgălaşi, chiar dacă sunt oameni mari sau bătrâni, că oricum mai bătrâni ca el tot nu au cum să fie.

Lângă el la parter locuieşte beţivul blocului, şi Moşanel m-a salvat de două ori de el când era pus pe harţă. Acum nu mai e pus pe harţă, chiar când e beat turtă, pentru că l-a îmbunat vecina de deasupra noastră. Vecina are patru copii şi când s-a mutat anul trecut a venit imediat la noi să îşi ceară scuze de la mama pentru copiii ei, pentru că o să facă gălăgie şi o să tropăie în capul nostru. Mama a fost foarte mirată şi i-a răspuns cam rău după părerea mea. Dar după aia, ca să mai dreagă busuiocul, mama a avertizat-o pe vecina despre beţivul de la parter, să nu-şi lase copiii pe afară când e el beat că-i bate şi-i sperie. Vecina a zâmbit doar şi a zis mulţumesc. Apoi nu ştiu cum a făcut şi l-a îmblânzit pe beţiv că nu mai bate şi nu mai alungă pe nimeni. Moşanel mi-a explicat când l-am întrebat, că el le ştie pe toate. Femeia cea nouă i-a dat bună ziua. Şi ce dacă? L-a făcut şi pe el să se simtă om, nu câine. I-a deschis uşa odată când el era beat, i-a dat din nou bună ziua, şi i-a zâmbit ca unui om normal. Atâta e nevoie copile ca să ai pace în lumea asta, să vezi oamenii din jurul tău şi să le vorbeşti ca unor oameni. Ţi-am povestit când am stat eu şapte zile sub pământ în război? Nu. M-a îngropat un obuz şi cu toate că nu aveam nimic, nicio rană, n-am putut să ies. Nu ştiu cum am trăit, cum am respirat şi mai ales cum m-au găsit ceilalţi după şapte zile, nu ştiu. Eu cred că felul în care am vorbit cu Dumnezeu în timpul ăsta l-a făcut să mă lase. L-am ţinut de vorbă şi s-a îmbunat. Aşa le-am zis şi lor când m-au scos de sub pământ, cu toţi morţii ăia, bă! tu cum de n-ai murit băianele? păi n-am murit că am stat la poveşti cu ăl de sus, asta am făcut.

Poveştile lui sunt atât de frumoase încât eu îl cred că l-a vrăjit pe Dumnezeu cu ele. Dar cel mai mult mi-a plăcut o vorbă de-a lui pe care nici măcar nu mi-a zis-o mie, ci vecinului de la patru.
Tot la parter, faţă în faţă cu Moşanel, stă o femeie. Se îmbracă mereu cu fuste colorate şi bluze colorate şi are un păr mereu alte culori, e foarte frumoasă. Cred.
Eu nu ştiam că locuieşte la parter de fapt, Moşanel mi-a spus, pentru că eram tare încurcat că mereu o vedeam ieşind ba de la unu, ba de la cinci, ba de la patru. Eu locuiesc la şase şi cobor mereu pe scări, ştiu toţi vecinii unde stau. Dar femeia asta mereu mă încurca.
Într-o zi când stăteam noi la poveşti pe bancă, coboară vecinul de la patru, supărat rău. Moşanel l-a chemat copilaş-drăgălaş, hai de stai aici cu noi. El s-a aşezat şi a început imediat să vorbească, uite o vezi? era vorba de femeia colorată care tocmai ieşea şi ea din bloc. O vezi Moşanele? Întâi a fost cu ăla de la cinci, pe urmă cu mine, şi acum a ieşit de la beţiv. Cum e femeia asta Moşanele?
Femeia asta e ca viaţa copilaş-drăgălaş, se oferă tuturor bărbaţilor. Şi e ca moartea, cucereşte orice bărbat. Şi vine de atâtea ori, ca înţelepciunea, până îi copleşeşte pe toţi.
Mie mi-a plăcut vorba asta, şi de aia o scriu aici, că poate o s-o înţeleg mai bine dacă o scriu.

Moşanel a fost cucerit de femeia cea colorată luna trecută, într-o noapte în somn, dar tot vecinul meu preferat rămâne, pentru că el mi-a arătat cum e să fii copleşit de poveşti.

10 comments:

  1. drum bun, Mosanel!

    ReplyDelete
  2. Ce m-ai emoţionat! Frumos, tare frumos :)

    ReplyDelete
  3. Wow, ce frumos! De unde le afli, Jane? Sau le ghiceşti? Sigur eşti un pic vrăjitoare (bună), nu?

    ReplyDelete
  4. Mo' Channel asta e bun oricand. Cred ca am si eu unul, din pacate ma mut.

    ReplyDelete
  5. (-: vă mulţumesc fetelor că v-a plăcut >:<
    Moşanel a murit acum 3 luni şi până în ultima zi a mers la piaţă, a făcut cumpărături şi a povestit copilaşilor-drăgălaşi care aveau răbdare să-l asculte cum era în război, cum erau vremurile, cum sunt ele acum...


    băiete eşti haios (:
    toţi avem câte un mo, de obicei ei locuiesc la parter, uneori nimerim unul mai supărat şi sictirit, alteori avem noroc de unul mai vesel şi optimist, dar toţi sunt interesanţi :P
    unde te muţi?

    ReplyDelete
  6. Dumnezeu nu te salveaza tinandu-te o saptamana sub pamant, insa trebuie sa dai vina pe cineva. Daca e de rau, dracu e la indemana, daca e de bine, Dumnezeu.
    In mod normal, intr-un razboi ar trebui sa moara toti combatantii, cei care incep alt razboi sa stie ce-i asteapta.

    Textul are savoare, mai ales ca nu mosneagul e personajul important, ci femeia cu bluze colorate, iar comentariile ar fi trebuit sa inceapa cam asa: avem si noi o femeie cu bluze colorate in blocul nostru...

    ReplyDelete
  7. doua strazi mai la nord, am vedere la terenul de antrenament al cailor de la clubul sportiv.

    Mo' al meu e un fost militian de la judeteana, pensionat in '82, normal ca sta la parter si a orbit incet, incet in ultimii 4 ani in urma unei operatii neinspirate. ma cheama sa ii mai citesc contorul, sa ii mai schimb bateriile la termostat si sa il reglez(si nu-s deloc ce s-ar chema inginerul scarii, dimpotriva, cred ca sunt cel mai atehnic barbat de aici)... povestim, mi-e chiar drag.
    de ziua lui(care e si a tatalui meu) mai bem cate un rachiu, ca are diabet si n-are voie altceva si ma mai intreaba de o nevasta care a plecat in albion acum 6 ani. da' uita.

    ReplyDelete
  8. Dodu, da, da, da

    ReplyDelete
  9. @ about2run
    adică ai vedere la spaţiu deschis, ce frumos...


    da' tu sa-i spui mereu de ea (-: (de nevasta adica)

    ReplyDelete
  10. Sa-i transmiti toata simpatia mea, domnului mos! Stimabilului Mos Anel!

    ReplyDelete