Sunday, 15 March 2009

Dacă aveţi nevoie de mine, sunt pe undeva prin casă

Zilele trecute m-am trezit într-o dispoziţie groaznică, bună pentru o sinucidere generoasă. Zilele trecute, la fel ca lunile trecute, la fel ca anii trecuţi. Zilele astea m-am trezit fericită, plină de veselie, gata să împrăştii tuturor din optimismul meu. Zilele astea, la fel ca alte zile din alte luni din alţi ani. Chestiile astea se repetă, ca şi cum n-ar exista timp. M-am amăgit o vreme că mă mişc pe o spirală, mă învârt eu da, dar merg în timp, înaintez undeva...dar nu înaintez nicăieri. Atâta e timpul, cât o roată, roata timpului. Iubesc-urăsc-iubesc-urăsc-bla-bla-bla-bla, mă nasc şi mor, mă nasc şi mor, intuiesc şi gândesc, intuiesc şi gândesc...ameţesc. Atâta învârteală...
Ca şi cum aş trăi într-o casă cu mai multe camere, şi mă plimb dintr-una în alta, şi iar în una şi iar în alta, 20 de ani, 40 de ani, 60 de ani...mai există şi altceva în afară de casa asta? De camera singurătăţii, de cea a împărtăşirii, de camera veseliei şi de cea a tristeţii? Există o ieşire?

Roata. O soluţie logică ar fi să mă duc spre centru de pe circumferinţă, şi de acolo din centru să continui să particip. Să mă retrag şi să particip. Să fiu un pustnic şi să-mi cresc copiii. Da sigur, vezi să nu. O Doamne, iar am ajuns în camera paradoxurilor, în camera în care găsesc soluţia dar soluţia nu mă găseşte pe mine.

Fuck.



Later edit
ce scria Tolstoi în 1851 şi ce-am citit eu azi:
E dureros, foarte dureros, să ştiu dinainte că peste o oră concepţiile mele se vor schimba independent de mine, şi totodată conştient, deşi eu voi fi acelaşi om şi aceleaşi imagini vor sălăşlui în mintea mea.

12 comments:

  1. earthwalkerMarch 15, 2009

    o alta solutie din camera paradoxurilor: si daca ne miscam in cerc si nu inaintam deloc, poate tot trebuie sa ne bucuram.

    ReplyDelete
  2. Tot eu. Reglez imaginea si vad mai clar: dupa institut lucrai la o firma frantuzeasca pe strada Lunga sau Dreapta, treaba ei, nu luati medicamente, nici tu nici Vlad (Constantinescu, asta era) ci lasati organismul sa "lupte" si aveai mari probleme cu gaurile de la cercei.

    ReplyDelete
  3. am vrut sa iti zic ceva frumos.

    (hai ca tipul de sus mai avea putin si iti punea pe net si numarul de la sutien, basca pin-uri si altele. mai multa discretie pe net nu strica deloc, dle Vaideanu. io, guarding, as always)

    ReplyDelete
  4. earthwalker

    ar trebui să mă bucur ai dreptate, nu să mă plictisesc; ar trebui să-mi dau seama că asta e viaţa, răsărit de soare-apus de soare în fiecare zi, zi după zi, nu să mă plictisesc; ar trebui, dar uit mereu; de fapt, uit şi îmi aduc aminte, iar uit, iar îmi aduc aminte...(-:

    ReplyDelete
  5. puck

    tu, mulţumesc
    ştiu că eşti aici mereu lângă mine
    domo arigato gozaimas

    ReplyDelete
  6. puck

    ... si-ai uitat. Nu-i nimic, se mai întâmpla. Trebuie exercitiu, dar nu forta. Poate mâine...

    ReplyDelete
  7. Domnule Vaideanu, cum le stiti dumneavoastra pe toate...

    ReplyDelete
  8. dan, mie mi-ai dat replica dar te cam gandeai la puck (-:

    ReplyDelete
  9. Eu propun sa jucam cu cartile pe fata, Dan Vaideanu, nu te opri la mijloc de drum

    ReplyDelete
  10. Jane, draguto, cand te trezesti in camera aceea groaznica, da-mi un telefon, te rog.
    De asemeni, daca esti intr-o camera mai luminoasa, da-mi iarasi un telefon.

    Lasa, e bine ca ne schimbam. Altfel ne-am plictisi de noi insine.

    P.S. Mie mi-a spus Jane ca pe ea o cheama Jane.

    ReplyDelete
  11. aaaaaaaaaaarghh jane. de ce? de ce?

    ReplyDelete
  12. nu stiu, dar continuu sa caut; ca si tine (-:

    ReplyDelete