să zicem că am desenat
cu roşu, viaţaşimoartea
cu verde, iubireaşiura
cu albastru, bineleşirăul
cu galben bărbatulşifemeia
cu grena paceaşirăzboiul
ca să pricep mai bine de ce atunci când
chem binele vine şi răul, când
chem ziua vine şi noaptea, când
chem cuvântul vine şi tăcerea
dar dacă pricep vine şi nepriceperea
şi-atunci las baltă mina asta serioasă
şi mă joc cu toate păpuşile pe care am încercat să le tai în două,
aşa cum le-am primit, duale
Jane! Jane! Jane! E superbă poezia ta! E toată filozofia şi nebunia şi înţelegerea şi acceptarea de care avem nevoie pentru a reuşi cumva să ne găsim locşorul în lumea asta haotică! Te puuuup!!!! :)
ReplyDeleteLielielie si eu te pup vijelios (-:
ReplyDeletedar puiule asta nu e poezie ca eu nu stiu sa fac poezie si nici filozofie nu e ca nici la asta nu stiu sa procedez, da' liniile alea colorate sunt meseriase, nu?
Jane, sunt meseriase toate liniile, nu numai cele colorate. Si e pentru prima oara cand mi se strange inima de regret ca nu mai am timp mai de nici unele, nici macar de mine, dar regret nespus c-am ramas atat de restanta la scriitura ta. Doamne, ca bine mi-a picat. Mi-e tare dor, Jane, si nu sunt sf-uri!...
ReplyDeleteCris
ba mie mi-e dor de tine si o sa stau pe mess pana te prind, asa sa stii
ReplyDeleteMie imi place linia aceea rosie, impletita cu cea galbena... si toate cuvintele tale care insotesc desenul!
ReplyDeleteSi a venit si binele, si raul, si ziua, si noaptea. Dar nu lasa tacerea... vorbeste si eu te voi asculta!
ReplyDelete