azi mă scol la ora 8, e vacanţă, nu trebuie să plec cu nr.3 la şcoală, Doamne cât de bine e; nu prea mai e nimic de mâncare, ieri ar fi fost zi de cumpărături dar n-am avut chef, mă duc azi; se scoală copiii unul câte unul, vin şi eu cu tine zice nr.3, vin şi eu cu tine zice nr.2, nu-mi găsesc caietul, unde mi-e caietul, eu ce fac acum? zice nr.1; veniţi cu mine, tu du-te şi cumpără-ţi altul; în drum spre billa trec pe la monica să-i duc nişte cevauri de la v., şi le explic copiilor de ce nr.2 trebuie să se radă şi nr.3 să se epileze, avantaje şi dezavantaje (nr.2 şi-a ras aseară mustaţa pt prima dată în viaţa lui şi e încă marcat de eveniment); la billa cumpărăm multă pâine albă, uite aşa că prea am mâncat neagră; îi rog să caute hârtie pt bucătărie, stau vreo 10 minute printre raioane şi vin cu mâna goală; pe urmă îi rog să pună cumpărăturile reci într-o pungă, dar se iau la ceartă, binenţeles; la întoarcere în parcare ne întâlnim cu nr.1 care vine de la librărie, ia şi ea o plasă şi urcăm; mic dejun copios, ora 11; v. îşi termină exerciţiile (de qigong) pe care le-a început când am plecat noi, mănâncă şi pleacă la birou; nr.1 pleacă la o colegă; nr. 3 pleacă la o prietenă; nr.2 se aşază la computer; eu îmi fac exerciţiile (de qigong), trec 2 ore; nr1 şi nr 3 se întorc cam în acelaşi timp, nr 2 iese de la computer, încep telefoanele; tata, ce vin să-ţi iau de la dr. puşcă, mama trimite un copil că am făcut o ciorbă de fasole grozavă, babi să vină mâine nr 1 la mine că a invitat-o verişoară-sa la o partidă de desen, tic venim diseară pe la voi, o doamnă bună ziua mai aveţi ceai informaţional? da. vreau şi eu 10 cutiuţe, ne întâlnim la metrou? da, la 5; nr 1 a venit cu idei mari de la colegă, fac o salată mare, avem porumb? îi dau porumb, mazăre, un rest de fasole neagră din frigider, restul şi-l ia singură, face o salată uriaşă nu mare, face două salate nu una, că vrea şi ceva dulce, salată de fruncte; avem maioneză? nu, nu mai cumpăr niciun fel de sos, ia-ţi gândul; atunci fă tu maioneză; mai bine fă-ţi tu maioneză, că tot eşti singura disperată după ea, fii independentă; invaţă-mă; hai: sparge două ouă, ia mixerul şi uleiul, pune sare, concentrează-te; vezi că maioneza e una din chestiile paranormale din bucătărie, dacă nu eşti atentă la ea adio; dar e atentă şi-şi face o maioneză perfectă, cu ce fel de muştar vrea ea; bravo mamă, să-ţi fie de bine prima ta maioneză; copiii mănâncă satisfăcuţi, eu ies să duc ceaiurile; mă întorc la fix ca să mă cert cu nr.2 care vrea să iasă cu skateul şi n-are geacă că i-a rămas mică; parcă sunt un pinguin handicapat, nu merg cu aia nu pot să ridic mâinile nu pot să fac nicio fentă; da, fentele sunt importante; ia geaca mea; nu vreau că e naşpa; probeaz-o măcar, uite ce bine îţi vine, nu vreau, ia-o că alta n-ai şi aşa o să mă certe tata că ţi-o dau; pleacă nervos, mă uit după el pe geam, e klumea în geaca portocalie, cu skateul în mână cu pasul zvelt (ce-mi place să zic aşa) ca al lui taică-su; mă calmez, mănânc, mă apuc de plăcinta cu morcov; e ora 6; sună tic, venim, cheamă-l pe v.; pun mâncarea la încălzit, vine tic cu liana, vine v., îi aşez la masă; mănâncă; vine nr.2 mi s-a rupt skateul. nu mă interesează, ce spui când intri? mulţumesc, a fost foarte bună geaca. nu, altceva. sărumâna; deci ţi-e bună geaca? da. rămâne a ta de acum încolo? da. bine. mulţumesc. să-ţi fie de bine; duc rufele scoase mai devreme din maşină sus la uscătorie, le iau pe cele uscate de pe frânghii, cobor şi îi trimit pe nr2 şi nr3 să le întindă pe cele ude; strâng vasele la bucătărie, spăl, curăţ, îi chem pe copii la desertul adus de tic; tic e tic ăla din cireşarii, actorul din film, e cu 8 ani mai mare ca mine şi e cel mai bun prieten al copiilor, cum îi spune şi numele; mă apuc de călcat hainele aduse de la spălătorie şi mă bag şi eu în vorba adulţilor care discută afaceri; după ce termin cu rufele intru pe computer să comand nişte cărţi, or să vină peste 15 zile, ghinion, crăciunul e doar peste 10; tic şi liana pleacă, pe v. îl apucă curăţenia; toţi copiii în camerele lor, ordine perfectă! e ora 10 jumate, mă refugiez la computer, n-am chef de curăţenie, mai ales că niciun lucru de-al meu niciodată nu e prin casă; eu am doar două cutii cu chestii, puse în spatele fustelor în dulap; şi mai am o pernă pe care o scot doar seara la culcare; atât e al meu în casa asta; dacă aş dispărea zău dacă s-ar observa; ies de la computer când se mai calmează avântul şi mătur repede în sufragerie, bucătărie şi hol, spăl gresia şi fug iar în balconul transformat în birou; scriu ce-am făcut azi, o zi normală, ca atunci când o să fiu bătrână şi uitucă să am de unde să-mi aduc aminte cum era; copiii mi-au promis că n-or să se enerveze când n-o să-i mai recunosc, au zis chiar că o să-mi povestească întâmplări haioase din copilăria lor, dar eu vreau să fiu independentă, să mă ajut singură; totul e să-mi aduc aminte unde să caut