viaţa asta bună şi civilizată pe care o ducem e periculoasă, aşa cred eu; o mare şi imensă tentaţie care ne face prea uşor să fim lăsaţi pe cauciuce; care ne fleşcăieşte; fizic şi psihic
stressul nu e decât vlăguiala asta a oamenilor civilizaţi şi moi care se lasă covârşiţi de toate alea, de la vreme, la familie, la propriul corp sau cap, la servici şi vecini; să nu mai zic de politică; dacă dă o chestie mai naturală peste noi, aşa mai vie, mai puternică şi mai şfichiuitoare, am pus-o; păpuşi de porţelan care trăiesc în condiţii de laborator, în seră, asta suntem
printre exerciţiile pe care le fac, e unul mai şmecher ca celelalte, unul care măsoară gradul de fleşcăială şi răsfăţ; numai ca idee aşa, descriu poziţia: în picioare, tălpile paralele mai depărtate decât distanţa dintre umeri, mâinile întinse în faţă, cu o anumită formă a palmei ce se numeşte degetele sabie; se îndoaie genunchii cât e posibil, astfel încât întreaga greutate a corpului să fie susţinută de coapse; ca şi cum ai sta bărbăteşte pe un scaun, dar fără scaun; şi cu mâinile întinse în faţă, paralele şi drepte; cât poate să stea un om înmuiat în civilizaţie nemişcat în postura asta?
îmi place să mă biciui cu exerciţiul ăsta, e un mod sigur în care eu, plantă de seră, pot ieşi în natura neaoşă; aduc greul asupra mea în mod controlat ca să întăresc puţin matricea asta a vieţii ce sunt; după o jumătate de oră în poziţia asta, vremea, familia, serviciul, vecinii, politica sunt mizilicuri; după numai douăzeci de minute, viaţa capătă o frumuseţe sălbatică, culorile sunt intense, sângele circulă-n vene ca la 16 ani; pericolul e atât de aproape, sufletul atât de slab, conştiinţa atât de somnolentă, totul atât de clar; rânjetul victoriei atât de satisfăcut
e o vorbă mare care se potriveşte, dar pe care nu o pot cita exact că n-am o memorie din aia: nu poţi să cucereşti lumea, dacă nu te cucereşti întâi pe tine însuţi; sau controla, sau schimba, sau stăpâni, etc, se înţelege ideea; frumuseţea e că după aia nu mai e nimic de spus, de făcut sau de stressed-out, că se rezolvă totul de la sine
