timp de 20 de ani am umblat pe ici-pe colo, căutând
am ajuns de curând de unde am plecat şi m-am oprit
nu mai sunt un căutător
în următorii 20 de ani sper să ajung să şi trăiesc ce am înţeles în primii 20
(:
din plimbările mele depun mărturie pozitivă pentru următorii, oameni serioşi, locuri bune:
zen
yoga-budo-zen, yoga şi meditaţie
şamanism
vipassana lui Goenka şi vipassana autohtonă
qigong
meditaţie, Osho
a 4-a cale, Gurdjieff
mânăstirea Caraiman, Vasile Andru, rugăciunea inimii
Satya, Mandala, Seeds for Happiness, Ubicuu, cluburi şi centre spirituale
pentru fiecare tip de om, pentru fiecare gust, tendinţă, chemare, e deschisă o cale autentică în imediata noastră apropiere
cei cu mintea luminată perseverează aici pe meleagurile noastre maneliste, şi ăsta e semn că au găsit un pământ bun în care să-şi arunce sămânţa, că şi-au găsit discipoli, că locul ăsta nu e chiar aşa de sterp cum pare
nu e sterp. avem valoare, suntem aici. si "aici" si "acum" e tot ce avem nevoie.
ReplyDeletesi cine nu o putea bate drumul pana la un astfel de loc, s-o descurca cum o putea, nu?:)
ReplyDeleteai dreptate stalker, dar eu de abia acum am ajuns aici (:
ReplyDeletecu carti puck...pana cand ajunge cutitul la os (:
ReplyDeletemeleagurile (acum) maneliste sunt pline de oameni minunati care au structura esential ortodoxa, da' habar nu mai au de unde s-o apuce, de batuti de soarta ce-au fost. unele carti pot fi inselatoare, ca si diversele "iluminari". dracul se imbraca in inger de lumina de nu te vezi. ce te mai mirai zilele trecute ca ti s-a imbolnavit toata familia de apendicita? doar-doar gasesti calea Domnului... apropo, tu mai ai apendic?
ReplyDeletedin moment ce am zis că acum ar fi rândul meu...tu ce crezi?
ReplyDeletepresupun că eşti ortodox anonimule, habotnic de-a dreptul de eşti aşa convins de părerile tale; dar adevărul e unul singur, aşa că indiferent de explicaţii, motive sau căi, la urmă, la sfârşit şi la capăt, aici şi acum, suntem fraţi (:
Observ, încă o dată, cât de puţin te cunosc, Jane. Ai călătorit atât de mult şi povesteşti atât de puţin despre călătoriile tale. Totuşi, mă bucur că ne-am întâlnit undeva, cândva.
ReplyDeleteÎţi doresc să ţi se îndeplinească dorinţa.
N-oi mai fi cautind tu, da' poate te cauta una-alta/unu-altu pe tine. Mi-aduc aminte de o postare recenta unde ziceai de-o leapsa despre frica. Parintele Cleopa zice ca pe calea dreapta spre rai (eternitate, zi-i cum vrei) se merge intre doua ziduri: frica de Dumnezeu si frica de moarte. Eu as adauga la lista ta niscai interviuri, uite aici unul in trei parti care s-ar putea sa-ti placa:
ReplyDeletehttp://www.youtube.com/watch?v=lK1v0L7djrQ
http://www.youtube.com/watch?v=LJapbuZLdDU
http://www.youtube.com/watch?v=BYyv8xzrrhM
hm...dar copiii tăi ce mai fac? :D
ReplyDeleteîncerc şi eu să schimb discuţia, cum zic ăştia aici că se face