când mi-era mai rău şi mai rău după post, când nu credeam că o să-mi mai revin vreodată, cînd eram aproape sigură că am făcut cea mai mare prostie din viaţa mea, când îmi plângeam de milă că o să rămân o neputincioasă toată viaţa, dacă mi-a mai rămas ceva din ea, mai pe scurt când mă simţeam ca naiba, am primit un cadou care m-a pus instantaneu pe picioare; instantaneu, adică cam într-un minut; pe picioare, adică legată cu toate legăturile de pământ

cadoul era o pâine făcută în casă, doar făină neagră, apă şi sare, fără drojdie, fără amelioratori; o pâine bine crescută, extraordinar de gustoasă şi autentic organică; parcă mi-am făcut o perfuzie cu lumină, după două guri şi înainte de a ajunge la mijlocul primei felii am fost deja în picioare şi am putut să mă duc la geam să mă uit afară

cadoul era de la Lumi şi de la soţul ei, brutarul amator dar de-a dreptul profesionist, Iulian; vă mulţumesc foarte foarte mult dragilor

Iulian m-a învăţat şi pe mine să fac pâine din asta, şi sunt foarte fericită că-mi iese; nu ştiu de ce contează pâinea asta mai mult decât celelalte mâncăruri şi alte chestii pe care le-am mai făcut;

e atât de frumoasă...