mă gândeam să povestesc şi eu cum a fost când era să mă violeze un tip în lift (că tot vorbea Lia şi ieri, şi mai demult de asta), dar am constatat că n-am nicio explicaţie pentru ce s-a întâmplat, şi-mi pare incredibil chiar şi mie, darămite vouă
dar îmi fac curaj şi scriu

pe scurt, veneam de la birou, 9 jumate seara, fustă mini (25 de ani, na), nimeni în scara blocului, închid uşa la lift, se strecoară şi el, cât mine de înalt dar aproape dublu de lat
la etajul 3 deschide uşile, liftul se opreşte, el se întoarce, începe să mă pipăie, eu stau nemişcată, sunt atentă
el continuă să-şi bage mâinile pe sub fustă, bluză...

îmi dau seama că e la fel de stresat ca şi mine, la fel de speriat, şi asta-nseamnă că suntem doi în treaba asta iar eu ar trebui să mă îngrijesc de amândoi

îi trag capul spre pieptul meu şi-l sufoc acolo, încep să-l mângâi pe ceafă şi gât, lasă nu-i nimic, trece, lasă, nu-i nimic...el se opreşte, se dă puţin în spate, se uită la mine şi ochii i se umezesc, eu continui să-l mângâi ca şi cum aş fi maică-sa, el se întoarce, tremură tot, închide uşile, porneşte liftul, coboară la parter şi
mă lasă dârdâind, clănţănind, colapsând, urlând fără voce, cu tot interiorul ars într-o combustie nervoasă spontană
brutală
agresivă
violentă


sechele: de atunci n-am mai purtat niciodată mini şi mai mult de-atât, mă îmbrac cât mai insipid posibil, merg numai însoţită seara şi noaptea ceea ce se dovedeşte destul de complicat, nu mai urc cu nimeni în lift şi prefer să o iau pe scări oricât de încărcată aş fi
şi mă rog întruna să nu păţească nimic copiii mei, şi nici să ajungă ca amărâtul ăla