mă gândeam să povestesc şi eu cum a fost când era să mă violeze un tip în lift (că tot vorbea Lia şi ieri, şi mai demult de asta), dar am constatat că n-am nicio explicaţie pentru ce s-a întâmplat, şi-mi pare incredibil chiar şi mie, darămite vouă
dar îmi fac curaj şi scriu
pe scurt, veneam de la birou, 9 jumate seara, fustă mini (25 de ani, na), nimeni în scara blocului, închid uşa la lift, se strecoară şi el, cât mine de înalt dar aproape dublu de lat
la etajul 3 deschide uşile, liftul se opreşte, el se întoarce, începe să mă pipăie, eu stau nemişcată, sunt atentă
el continuă să-şi bage mâinile pe sub fustă, bluză...
îmi dau seama că e la fel de stresat ca şi mine, la fel de speriat, şi asta-nseamnă că suntem doi în treaba asta iar eu ar trebui să mă îngrijesc de amândoi
îi trag capul spre pieptul meu şi-l sufoc acolo, încep să-l mângâi pe ceafă şi gât, lasă nu-i nimic, trece, lasă, nu-i nimic...el se opreşte, se dă puţin în spate, se uită la mine şi ochii i se umezesc, eu continui să-l mângâi ca şi cum aş fi maică-sa, el se întoarce, tremură tot, închide uşile, porneşte liftul, coboară la parter şi
mă lasă dârdâind, clănţănind, colapsând, urlând fără voce, cu tot interiorul ars într-o combustie nervoasă spontană
brutală
agresivă
violentă
sechele: de atunci n-am mai purtat niciodată mini şi mai mult de-atât, mă îmbrac cât mai insipid posibil, merg numai însoţită seara şi noaptea ceea ce se dovedeşte destul de complicat, nu mai urc cu nimeni în lift şi prefer să o iau pe scări oricât de încărcată aş fi
şi mă rog întruna să nu păţească nimic copiii mei, şi nici să ajungă ca amărâtul ăla
am trecut si eu prin asa ceva, spre nocorul meu ceva inexplicabil s-a intamplat si am scapat. a fost din vina si prostia mea, insa...
ReplyDeletenorocul*
ReplyDeleteDraga mea, m-ai lăsat mută ... Eu nu am scăpat nici cu gluma, nici cu țipatul, nici cu șutul, ci când mi-au țâșnit cele mai mari lacrimi posibile din ochi. A avut bestia un moment de slăbiciune ... Iar eu aveam 17 ani.
ReplyDeleteexact asta mi s-a părut şi mie că desprind din povestea de mai sus: vina mea, cum zice puck, şi momentul de slăbiciune al lui, cum zice lia
ReplyDelete"vina" este totuşi greşit spus, de aia se şi simt de obicei fetele jignite; ar trebui înlocuit cu naivitate şi ignoranţă; într-o grădină zoologică poţi să te plimbi liniştit fără să-ţi iei măsuri de precauţie, dar într-o junglă nu; şi cum animalele din libertate nu pot fi niciodată educate (nici n-ar fi natural să se încerce), cel mai eficient este să ştii unde te afli şi să ştii cum te foţi feri
slăbiciunea atacatorului există în mod evident; chiar dacă e mai la adâncime, ca la Lia, sau mai la suprafaţă, ca la mine, ea tot există; exceptându-i pe cei cu tulburări grave psihice, ceilalţi sunt doar sclavii propriilor porniri şi complexe; undeva, un clopoţel le sună că nu e bine ce fac; totul e să te potriveşti cu acel sunet, să acţionezi pe vibraţia lui
preventiv, trebuie să ne păstrăm puterea personală intactă, iar cine ştie cum, să fie mereu totuna cu puterea cea mare, de sus şi de jos (: