mă tot gândesc ce să fac cu copiii ăştia
(urmează un post cam încâlcit şi fără prea mare interes general, aşa că mai bine săriţi direct la talk-ul lui ken robinson)

ipoteze de lucru:
- din toamnă nr.1 trece într-a 9-a, nr.2 într-a 8-a şi nr.3 într-a 5-a; şcoala noastră că nu-mi mai place deloc (ciudat, când am căutat pe net care-o fi cea mai bună şcoală din sector, tocmai asta a ieşit pe primul loc, netuleee! ai rămas în urmăăăă!); acum 4 ani, când a fost iar un moment prielnic pentru schimbări, vroiam să ne mutăm în cluj, alesesem cu destulă uşurinţă liceul, era simplu, dar nu ne-am mai mutat; acum e alt moment prielnic: cea mare intră la liceu şi cea mică la gimnaziu, şi cum au amândouă greutăţi de adaptare, mai timide, mai interiorizate, nu s-ar muta într-o clasă gata stabilită nici cu forţa; băiatul n-are treabă cu socializarea, la el cu cât e provocarea mai mare, cu atât mai bine;
- nr.1 a ales coşbucul, acolo a fost nepoata aceea a mea, o reuşită totală; tot acolo e una din prietenele foarte bune ale fetelor, o puştoaică care deja a făcut cursul de gradul 2 la qigong, care pictează la fel de bine ca nr.1 şi modelează ca nr.3, şi împreună cu care ambele mele fete umblă hai-hui prin centrul vechi şi pe la hanul cu tei aproape în fiecare week-end; cu aceste două modele în cap, mi se pare şi mie coşbucul o soluţie bună...pentru amândouă fetele; presupunând fireşte, că nr.1 o să aibă media de coşbuc;
- dar mutând-o pe nr.3, apare problema drumului; o staţie de metrou plus alte nenumărate cu autobuzul; plus 4 traversări semaforizate; dimineaţa o duc eu cu maşina, dar la prânz n-o mai pot lua; şi aici intră în ecuaţie nr.2, care în clasa a 8-a ar avea acelaşi program ca şi clasa a 5-a, deci ar ieşi împreună (plus minus o oră decalaje orare, se pot aştepta unul pe altul la bibliotecă); nr.2 a sărit în sus de bucurie că l-aş muta şi pe el, crede că acolo umblă profesorii cu covrigi pe-arătător;
- mutarea - în cazul în care s-ar pupa toate: nr.1 are media potrivită, nr.3 ia examenele de intrare, nr.2 are vreun loc la o clasă de a 8-a - implică un efort logistic mare; nu mai vorbesc de orele de tensiune pe care o să le trăiesc zilnic până ajung cei mici acasă;

revin şi mă întreb: merită? nr.1 tot trebuie să plece undeva, că merge cu metroul până la mefe-ul din cartier pe care l-au făcut şi părinţii ei, sau că merge un pic mai mult până în centru, nu e mare diferenţă; dar ăştia mici?

încercare de demo:
- ce e clar, e că şcoala noastră e pe butuci, mai mult se stă degeaba, profii sunt debusolaţi, superstresaţi, rigizi; alt gen de profi ar putea fi la coşbuc, măcar ca să facă figură bună în faţa profilor străini, şi tot se mişcă altfel mă gândesc eu; factorul uman e cel mai important criteriu, nu? la noi la şcoală, peştele s-a împuţit de la cap; la coşbuc directoarea e ca lumea, am vorbit cu ea şi mi-a plăcut tare
- apoi ... marea întrebare e: cum ar trebui educaţi copiii ăştia ai noştri? pentru ce îi pregătim noi? dacă ar fi s-o iau pe dulcele stil clasic românesc, toceală şi creiere aprinse, i-aş trimite la 195 unde se lucrează la greu; dar o fi bine? după ce l-am văzut pe sir ken robinson ce zice, mai pot oare să mă agăţ de trecut? nu
- pe de altă parte, îmi place funeriu şi am încredere în el şi legea lui, măcar în forma teoretică; ce-o să ajungă de ea odată aruncată în arenă, vai de mama ei; deşi am atâta încredere în ministru încât am şi un pic de speranţă că s-a gândit şi la terfelirea de după şi şi-a luat ceva măsuri preventive, a adoptat ceva dezechilibre în teoria de dinainte; aşa cum o văd eu din avion şi cum o pricep prin intermediari, legea cea nouă mă conduce tot la liceu: profii (despre care am auzit numai de bine deja) s-ar adapta mai uşor la noile cerinţe (adevărul e că orice profi s-ar adapta mai bine decât cei de la şcoala noastră, dar să nu generalizez, mai avem şi excepţii); nr.3 ar face 5 clase de gimnaziu într-un liceu cu deschidere umano-bilingvă şi nu la o şcoală generală cu profi de şcoală generală; iar eu aş semna un contract cu o altă directoare decât asta de aici, ceea ce m-ar face mult mai liniştită;

concluzie:
- cele două coloane pro şi contra se reduc la speranţe versus drum; virtual vs. real; dacă potenţialitatea devine actuală, merită mutarea; dacă nu, plasă, ghinion, dudă; să risc?