Pe străduţă

În fiecare zi îşi face plimbarea prin faţa blocului meu, îi dă ocol, se opreşte în părculeţ, vorbeşte cu trecătorii, majoritatea deja cunoscuţi de-ai săi. Nu ştiu cum se face, dar mai des mă întâlnesc cu el faţă în faţă decât îl văd de la geam. Are pielea albă şi părul alb, ochii albaştri. Piciorul drept îi e tăiat deasupra genunchiului, cârjele albe. Zâmbeşte de câte ori mă vede, deja ştie unde stau, câţi copii am, ce maşină conduc şi cum parchez. Îmi spune să fiu atentă, să beau apă multă dar nu minerală, să nu mănânc prea sărat, să-i pun pe copii să înveţe serios.

Azi am aflat că are un băiat mare, înfiat de la casa de copii.
- L-am înfiat când am ieşit la pensie. Azi am ieşit şi mâine l-am înfiat. M-am dus la cămin şi am ales unul de două săptămâni, îl vroiam mic, nepătat. Dar cât m-am dus eu să semnez actele, ei mi l-au şi schimbat. Mi-au dat altul în loc, cu metehne, eu n-am văzut decât că avea o ureche bleagă, dar cine ştie ce mai avea. Dar eu ştiam că fac asta, şi semnasem copilaşul meu cu pixul pe cămăşuţă. Uite aici la mânecă l-am semnat. Şi când mi l-au pus ăia în braţe p-ăstălalt, eu le-am spus, nu-i al meu, al meu e semnat!
Şi de atunci numai cu el am stat. Nevastă-mea doar cu mâncarea, în rest eu: în parc, la şcoală, la lecţii, la sport, peste tot numai eu. Acum doi ani au venit specialiştii la liceu la el şi au întrebat, cine e de nota 9? Şi l-au ales pe el să meargă în Anglia, şi i-au dat şi bani. Acum are 19 ani şi învaţă în Anglia. Aşa că de aia îţi zic matale mereu, pune-i pe copii să înveţe serios, mai ales la liceu, că vin specialiştii şi îi aleg pe ăia cu note mari!

Are vocea răguşită, şi în anul ăsta parcă a ieşit din iarnă cu pielea şi mai albă decât anul trecut. Mi-a fost teamă că n-o să-l mai văd, dar cum s-a uscat pe jos cât să nu alunece cârjele, a ieşit la plimbare.
E aici, acum, pe străduţă.