pepene roşu

Rămâne întinsă pe colţul patului, ochii urmăresc muchia grinzii de lemn din mijlocul tavanului. În lipsa senzaţiilor lucide ale corpului, gândurile dau năvală... dar li se pune stavilă. Picăturile albe alunecă pe pielea plină de pistrui, unele în stânga, altele în dreapta de-a lungul pântecului. Una coboară sânul şi ajunge pe gât, miros de flori de salcâm.
Întinde încet mâna deasupra capului, spre el. E epuizat şi stă cu ochii închişi dar o simte, şi-i atinge degetele cu palma.
Grinda de lemn îşi deschide culoarea de la o secundă la alta, era castanie, acum e galbenă ca vanilia.
Un gând sparge zăgazul minţii, când m-am mai simţit oare aşa de bine?

Stă pe iarbă şi mama o sprijină din spate să nu cadă în stânga sau dreapta, ea e mică şi felia uriaşă, cum să-şi păstreze echilibrul? Zeama i se prelinge pe piele, tot corpul mănâncă cu poftă, tot corpul vibrează.
Satisfacţie, gust de pepene roşu ai.