Un pescăruş

Marea.
Uite că o văd din nou. În fiecare an zic că asta e ultima dată, e ultima dată... dar mereu mai apare câte o dată.

Înainte veneam în fiecare vară. Când eram tânăr, ca băieţii, la agăţat, pe urmă cu fata mea care se pârguia toată la soare şi vânt şi mă lăsa să muşc din ea cu poftă, pe urmă cu copiii, copiilor le trebuie mare. Când am ieşit la pensie am făcut o pauză de câţiva ani, nu ştiu de ce, poate pentru că marea se legase între timp de muncă, nu era muncă, de ce să fie vacanţă? M-au adus copiii din nou, să am grijă de nepoţi ca să se poată şi ei, de copii zic, distra un pic...pe urmă au crescut şi nepoţii, puteau avea singuri grijă de ei, şi iar am luat o pauză de mare.
Dar mi-era din ce în ce mai dor, şi-ntr-o zi i-am rugat, măi copii, mai vreau să văd şi eu o dată marea. Am crezut că o să fie pentru ultima dată, dar uite că n-a fost. De zece ani tot vin aşa, dar de data asta ştiu sigur că e pentru ultima dată. Până la primăvară o să mor.
Curios, când eşti destul de bătrân, ţi-e foarte limpede când o să mori. Am trăit atâta timp în corpul ăsta, monumentul meu drag, încât îmi dau seama de cea mai mică schimbare. Şi acum nu e o schimbare mică. E ca şi cum s-ar fi tăiat legătura cu pământul. Sunt ca un balon cu heliu scăpat din mână, am început să mă înalţ. Simt asta foarte clar. Picioarele nu mai au legătură cu solul şi din cauza asta nu mă mai pot concentra pe lucruri, toate sunt difuze, se îndepărtează. Nu mai sunt sunt în stare să fiu atent la cei din jur, inconsistenţa lor e obositoare pentru mine. Sunt aproape nepăsător.

Apa luceşte metalic, ici şi colo sclipiri fierbinţi.
Sclipirile care-mi plac atât de mult... înainte toată apa scânteia, acum nu ştiu cum bate soarele că nu văd decât metal lucios. Câte-o licărire...dar se stinge repede. O pasăre vine dinspre apă, un pescăruş probabil. Umbra lui mă atinge o clipă, încă sunt mai jos decât el, dar simt bătaia aripilor pe piele.
E atât de omogen totul acum, o linie orizontală în faţă, albastru deasupra, cenuşiu dedesubt. Ca la început. Din două culori s-a pornit lumea, în două culori se amestecă. Ca una singură. Albastru, cenuşiu, totuna, simplu.

Numai pescăruşul ăsta e alb şi zboară neatent pe lângă picioarele mele.