jurnal

O săptămână grea. Readaptare la oraş, pregătiri pentru şcoală, sfârşitul copilăriei. Toate sunt ale mele, nu mă refer la copii. Ei n-au nevoie să se readapteze, sunt adaptaţi oriunde, pentru ei pregătirile de şcoală n-au apăsarea banilor, şi mai presus de toate, copilăria lor este fără sfârşit deocamdată. Dar eu am alergie la smog, tuşesc şi-mi lăcrimează ochii. Ca să cheltuiesc banii eficient fac tot felul de tranzacţii, îţi iau converşi dacă renunţi la geacă (şi o porţi pe-a mea), la geantă (şi o iei pe cea de anul trecut a soră-tii) şi la pantaloni (îi porţi şi pe ăia largi). Converşi versus geacă-geantă-pantaloni? ok, mie-mi convine. Şi în sfârşit, about the childhood's end. Am ajuns la etapa a cincea a pierderii tinereţii, acceptarea, după ce toată vara am negat (1), am fost furioasă (2), m-am tânguit (3) şi am avut o mare şi chinuitoare depresie (4). Acum, ce pot să fac? Asta e. Mă distrez şi eu cu TED cât pot de mult, şi dansez în parc. Bătrânico.