Emoţie

Treptele înguste de piatră care urcă spre biserică sunt acoperite de petale de trandafiri. Vântul le-a ridicat de pe iarba de pe malul înalt din stânga şi le-a mutat pe scară. În căuşul pietrei s-a strâns apa de ploaie, transparentă, şi alături de ea, o petală roz, ovală şi bombată. Apoi una vişinie şi mai încolo puţin, una albă. Mai sus iar o petală roz. Una vişinie, alta albă. Nu sunt împrăştiate întâmplător, urmează o linie subţire, şerpuitoare, care urcă pe partea stângă a treptelor, adăpostită de marginea de pământ.
Şi din nou, pe griul uscat al pietrelor pete întunecate de apă şi picături roz, vişinii, albe. Verdele crud al ierbii într-o parte, peretele cafeniu al zidului în cealaltă, linia delicată de petale roz la picioare, vişinii şi albe. Vântul în faţă, sunete discordante de stradă în spate. Doamne, tu?