jurnal

am ajuns la mijlocul cursului de scriere şi sunt complet demoralizată, la pământ, praf, pulbere, varză:
1, tot ce intuiam e de fapt binecunoscut, clasificat, legiferat şi zău dacă nu mă chinuiam din greu să inventez eu apa caldă şi roata!
2, tipul (profu) mă complexează, mă enervează, vede lucrurile atât de altfel decât mine, grrrrhhhh!!!
3, experienţa mea de viaţă e zero, halal scriitor fără experienţă, ce pălăria mea să scriu? ce visez noaptea? vă interesează un roman despre naştere, copii şi nemurirea sufletului? că eu doar pe aici am dat cu nasul; plictisitor, ştiu
4, culmea exasperării: nu ştiu cum se face, că fix de când am început eu cursul, pe nr. 2 l-a lovit o inspiraţie titanică şi s-a apucat de scris! de mic l-a chinuit şi pe el 'talentul', simte nevoia să scrie, la fel ca maică-sa, ca bunică-su, ca vară-sa; aceeaşi boală, aceleaşi manifestări; a visat ceva mişto într-o noapte şi de atunci scrie întruna, vine de la şcoală, pleacă la şcoală, nu contează, e călare pe computer şi tastează cu disperare, cam aşa cum fac eu acum; scrie în stilul lui Holden (mamă ce i-a mai plăcut cartea aia), e un Holden mai caraghios şi mai naiv, dar e plin de acţiune; îi povestesc puţin cum e la curs, iar el e sufocat de inspiraţie; îi spun cine ce a mai zis, iar el tremură de nerăbdare să scrie; ce naiba transfer de energii mai e şi ăsta?

apropo de energii, a venit iarna; frig, frig, minus 8-10 pe acolo, e minunat; lacul a făcut pojghiţă, pământul îngheţat e ca tartanul, perfect pentru alergat
dar aerul e cel mai tare, parcă aş fi pe vârful muntelui, e încărcat cu tonus, nu ştiu, eu aşa îl simt
mi-am schimbat programul de antrenament pentru că-mi îngheaţă picioarele dacă stau pe loc, iar muşchii se răcesc prea repede

apropo de antrenament, nr. 3 a văzut street dance şi a înnebunit de plăcere; în consecinţă, ore de dans stradal scrie pe noi marţea şi joia, noroc că nu-i aşa scump şi nici aşa departe; dar trebuie să trec de colţul acela de stradă unde ne întâlneam şi pe care nu-l mai pot privi acum în ochi că ai plecat

şi ultimul apropo, ăla absurd: citesc Pelerinul rus, cea mai minunată carte din toate, care a ajuns la mine la timpul potrivit, nici prea târziu, nici prea devreme