Rugăciune

e prima zi de când a început şcoala, adică de când aveam vreo şansă să fiu singură acasă, când sunt în sfârşit

am atâtea de făcut, lucruri serioase stau la coadă

dar cum să mai fac ceva când nu e nimeni de care să fug?

sunt doar eu, stai puţin, vezi?

ce frumuseţe

pe fereastră crengile se apleacă în vânt

sunt ca o apă verde pe care aş putea să calc

să alunec printre valurile sunătoare, uriaşe

caut din nou linkul ăla şi uite că îl găsesc, doar ce a apărut pe net

şi sunt salvată, n-o să mai bat câmpii cu neputinţa mea de a pune în cuvinte emoţia

pentru că eu doar atâta am de zis de atâta timp şi nu ştiu cum, şi ei nu-i e ruşine să zică, cum mi-e mie:

"Il vad cum vine... Vine. Si mi se umpla ochii de lacrami... Si vorbesc cu El. Si El ma mangaie... Uite-asa... Si simt o liniste, asa... O liniste mare..."