Monday, 18 June 2012

hello!

  • m-am întâlnit în sfârşit cu prietenul meu de pe străduţă ... nu-l mai văzusem de astă-toamnă şi tare mi-era teamă că n-o să-l mai văd deloc, trecuse primăvara ... aproape juma de vară ... şi m-am întâlnit cu el azi în părculeţ; în scaun cu rotile, cu ambele picioare tăiate de foarte de sus, nici n-am ştiut ce să spun; dar el e tot zâmbitor şi alb, i-a venit fiul în ţară ca să stea cu el şi e fericit
  • săptămâna trecută a apărut şi ea, la fel de în sfârşit ca şi mai sus, pentru că tare mi-era teamă că iarna asta i-a venit de hac; copiii îmi tot ziceau să stau liniştită, că e o supravieţuitoare, dar eu ştiu cum e cu supravieţuitorii ăştia: sunt până nu mai sunt; din fericire copiii au avut dreptate, a venit la metrou cu căţelul ei cu tot, mai slabă totuşi, cu ochii mai tulburi
  • tanti Maria a fost acum 2 săptămâni soacră mică; am auzit-o ieri pentru prima dată râzând, ca un copilaş
s-au strâns aşa toate deodată şi n-aveam cui să le povestesc ... (:

3 comments:

  1. AnonymousJune 20, 2012

    Dar pustii tai ce mai fac?

    un alt vecin al tau

    ReplyDelete
  2. pustii mei cresc, stii cum e
    ma uit la ei ca la cel mai minunat spectacol si vad "fiii si fiicele Vietii care tanjeste chiar dupa ea insasi", cum zice profetul (:
    ai tai?

    ReplyDelete
  3. AnonymousJune 26, 2012

    Ai mei au crescut, tu inca nu stii cum e, dar iti spun eu: e bine!

    ReplyDelete