cuvinte mici (23) înger (4) jurnal 2010 (77) jurnal 2011 (64) jurnal 2012 (20) mtc (1) pâine (8)

Sunday, 20 December 2009

pentru bea
ies din metrou şi-mi dau seama că nu l-am sunat pe r. ca să m-aştepte cum am convenit, nu-i nimic o să mă descurc şi-aşa; tre să mă-ntâlnesc cu oamenii de pe forum, singurul forum pe care am intrat vreodată şi pe care am mai şi postat, nişte oameni care nu ştiu cum arată; am văzut la un moment dat o poză cu câţiva dintre ei împrăştiaţi pe un deal, şi am reţinut o coamă căruntă, un nas acvilin, o barbă; ciudat, despre fete nu ştiu nimic, nu reuşesc să deosebesc fetele între ele
găsesc restaurantul repede, de obicei n-am probleme de orientare, dar mă emoţionez la intrare: e vorba de un grup de căutători, şi mi-e teamă că aştept prea mult de la ei, şase la un loc, şase maniaci ca şi mine care-şi caută conştiinţa sau nemurirea sufletului sau haha; îmi ciufulesc părul să nu le par prea cuminte, mă uit la caracatiţa dezmembrată din vitrină, şi calc viteaz înăuntru; la prima masă nu sunt, dar la a doua da; recunosc coama albă, în faţa ei barba, în stânga nasul acvilin; printre ei fete; mă postez ospătăreşte în capul mesei, bună, v-am găsit? întrebare tâmpită, de unde să ştie? nici ei nu ştiu cum arăt eu, nici n-am sunat să-i previn, sunt uimiţi şi încurcaţi, trebuie să le spun cine sunt; sunt c; ohoo, cum ai ajuns aici? cum am ajuns? păi am coborât din metrou, am luat-o pe acolo, pe-acolo şi pe-acolo, şi am intrat; o fată se ridică să se prezinte, e cu gura până la urechi, dăm mâna, mă relaxez; dau mâna cu toţi, bine că ştiu cum îi cheamă că nu aud aproape nimic de emoţie, deduc cine e unul şi altul, e suficient să aflu două nume că pe celelalte le încropesc; toţi au ceai pe masă, dar eu am venit chitită să beau un vin fiert
cum pleacă comanda încep discuţiile serioase, ca şi cum până acum ar fi făcut doar conversaţie şi odată cu venirea mea s-a atins punctul critic; e prima dată când întâlnesc atâţia oameni focalizaţi pe acelaşi subiect ca şi mine; s-ar putea face un documentar despre noi, suntem la fel de căpiaţi ca ăia obsedaţi de motociclete, tatuaje, femei grase şi câte manii or mai exista
fiecare îşi descrie câte puţin (că mult ar fi imposibil, nu ne-am mai scula de la masă never ever) experienţele, mă interesează fiecare cuvinţel, fiecare privire, gest şi mă simt ca peştele-n apă; comunicarea e dincolo de cuvinte, şi chiar dacă văd atât de bine diferenţele dintre noi, defectele şi neajunsurile, nebunia care ne uneşte anulează orice asperitate
dar nu suntem un grup; căutătorii sunt prin definiţie individualişti (singuratici zici tu bea? sau mai bine solitari?), doar revelaţiile şi iluminarea sunt chestii private şi personale; se vede pe noi asta, că nu putem forma un grup, ce vrem noi să învăţăm, ce căutăm noi nu e ceva transmisibil; lipseşte liantul compasiunii, îmi pare rău pentru cei care cred că pot forma un grup, nici gurdjieff n-a făcut nicio brânză cu grupul său, noi cu atât mai puţin; înţeleg conceptul dar nu e cazul, mă uit la fiecare, mă recunosc în fiecare, ţţ, nu merge; dar cine ştie, există grupuri şi grupuri, în niciun caz n-o să mă dau eu deşteaptă
în timp ce ei vorbesc, eu mă dumiresc de ceva, ceva la care chiar nu mă aşteptam: că nu mai sunt un căutător; căutători sunt cei care încă îşi caută drumul, dar eu l-am găsit; am intrat pe făgaş, dar frate, ce greu mi-e să mă obişnuiesc cu noul statut pe care îl mai au şi alţi câţiva de la masă...
şi mai e ceva de care trebuie să-ţi spun bea (: tipul din faţa mea pe diagonală, tipul cu coama de păr alb, mai alb ca al meu!!! îmi place foarte mult, e foarte mişto; probabil e berbec, doar ăştia îmi pică mie cu tronc aşa la prima vedere; de abia mă pot uita la el când vorbesc, iar când se întoarce spre mine să mai zică câte una n-aud nimic, e prea frumos; binenţeles că acasă o să-i spun lui v. ce părere am eu despre c, mai ales că se cunosc, au fost împreună la nişte cursuri de qigong; v. e obişnuit cu coupdefoudrele mele şi le ia uşor atâta timp cât e berbecul câştigător; plus că o să-i spun că s-a deschis o sală de practică pentru stilul pe care l-au studiat ei doi, şi o să se bucure
gata. timpul şi-a făcut de cap evident, ce să-i faci dacă suntem încă ancoraţi în lumesc