sunt în pauză de curăţenie generală, mai am de călcat perdelele şi de pus jaluzelele la loc, am supravieţuit şi de data asta; v. face ordine la cărţi (le şterge de praf şi le aşează după subiect nu după culoare cum le vroiam eu!) şi copiii epuizaţi după atâta frecat uşi/şters geamuri/dat cu aspiratorul prin cotloane, zac în locurile lor favorite, nr 1 la computer, nr 2 la bucătărie că n-are loc la computer, nr 3 lângă maică-sa; la televizor sunt imagini din poiană şi mi-e tare dor să schiez aşa că dau pe vh1, neil young; n-am avut bani prea mulţi de cadouri anul ăsta şi mi-e cam teamă de ce-o să fie mâine seară, aşa că mă gândesc la altceva

la ce făceam eu de revoluţie de exemplu, pentru că bea are talentul de a extrage poveşti din mine; păi mie revoluţia mi-a încurcat toate planurile şi alea pe termen scurt şi alea pe termen lung
a fost o răsucire din aia mare, şi dacă aşa a fost să fie eu ce să mai zic?

între crăciun şi anul nou plănuisem să stau izolată în apartamentul cel nou, proaspăt văruit dar gol-goluţ; mâncare la minim, fără prieteni, fără cărţi, fără muzică, nimic; ce chestie, chiar că nu m-am mai gândit la asta de 20 de ani, dacă revoluţia asta îmi mai lăsa o săptămână ce s-ar fi întâmplat? ce experienţă aş fi trăit? îi anunţasem dinainte pe ai mei, doar dacă moare cineva mă anunţaţi şi veniţi la mine, dar uite că la moartea socialismului multilateral dezvoltat nu mă aşteptasem

ne-am dus cu toţii bezmetici printre gloanţe să vedem dacă e ceva de făcut, băieţii s-au îndepărtat să facă măcar nişte poze şi pe prietenul nostru cel mai bun l-au arestat şi dus la jilava; am fugit la valeriu popa cu o poză de-a lui să-l întrebăm dacă ştie ceva de el, dar nu ne-a deschis, aşa că l-am aşteptat acasă la el cu maică-sa care nu ne mai putea privi în ochi, şi când a venit după două zile ne-a spus că-i e ruşine că s-a lăsat prins ca un prost; că revoluţia e o vrăjeală, o petardă plină de fraieri ca el, că o să vedem noi mai încolo ce lichele au organizat totul; binenţeles că nu şi-a luat diploma de revoluţionar, şi nici noi nu ne-am mai dus pe nicăieri după aia, nu universitate, nu cântece de libertate, nu balcon; ne-am orientat spre treburi practice, în martie aveam deja un post de asistent de cercetare în buricul târgului (că înainte eram profă navetistă la douăjde km de bucureşti), în mai mergeam la cursurile lui grig, în iunie plecam în suedia

planul pe termen lung era ca v. să plece în italia în vară după ce-şi lua diploma şi să rămână acolo, era ghid şi avea o mulţime de relaţii, deja stabilise cum să facă; pe urmă fugeam şi eu fuga-fuga şi la el; ghinion de neşansă, vine revoluţia cu promisiunea capitalismului sălbatic, şi gata, nu mai plecăm, o să avem aici şansa pe care o căutam dincolo; mda, de câte ori a înjurat şi trântit de atunci, ce porcărie, ce afaceri se pot face în ţara asta de căcat, ce economie de piaţă de doi lei şi ce stat imbecil, ha... dar e fericit că n-a mai fost nevoit să plece, că-i înjură pe ai lui şi nu pe alţii, că i-a ţinut lumânarea lui taică-su, că i-a dat de lucru soră-sii şi că poate discuta chestiuni importante de politică internaţională cu socru-său

cam atât despre revoluţia asta şi cum ne-a ţinut ea pe lângă casă; mâine mă duc să caut un brad mititel, în ghiveci