cuvinte mici (23) înger (4) jurnal 2010 (77) jurnal 2011 (64) jurnal 2012 (20) mtc (1) pâine (8)

Saturday 22 December 2012

După Apocalipsă

Sunt foarte fericită. Nu ştiu de ce, doar aşa. Şi când sunt fericită vreau să împărtăşesc cu prietenii mei treaba asta şi ţop pe blog. Că voi sunteţi prietenii mei. Câţiva, dar buni. Că voi m-aţi făcut întotdeauna să mă simt bine. Şi mi-e dor să mă simt bine, că a fost un an dur. Frumos şi dur. Ca cel mai frumos şi dur bărbat pe care vi-l imaginaţi.

Copiii ăştia ai mei ... v-am zis că sunt îndrăgostită de ei? Sunt ca 3 fântâni adânci până la antipozi prin care alunec, când prin una, când prin alta, şi ca Alice mă trezesc ba într-o lume, ba în alta: nr.1 iubeşte cărţile şi filmele şi viaţa mi se umple de personaje, de toate felurile, de toate formele, nr. 2 iubeşte aventura şi când ajung în lumea lui mă inundă adrenalina, iar nr. 3 mă iubeşte pe mine mai presus de toate şi în lumea ei sunt o zeiţă.

Şi pe deasupra mai sunt şi copiii de la şcoală, Doamne câtă dragoste şi acolo! Iubesc copiii, v-am mai zis?

O prietenă mi-a povestit despre efectele ciudate ale remediilor homeopate, cum schimbă ele şi psihicul nu numai fizicul. Remediul fluture, de exemplu. O tipă care l-a luat şi-a schimbat complet modul de a se îmbrăca: desuuri colorate şi negru pe afară. Când i-a spus medicului, a aflat că a primit un remediu făcut dintr-un fluture care e negru când ţine aripile strânse şi colorat când le deschide. Dar eu mă îmbrac mai nou la fel, şi nu am luat niciun fel de remediu.

La colegiul copiilor au început să dea burse de merit, nu ştiu cât o ţine minunea, dar pentru Crăciun au fost nişte cadouri minunate.

Sunt la al treilea post ortodox şi în sfârşit am înţeles cum să-l ţin ca să-mi fie bine şi să conteze.

Am scris o poveste pentru un concurs la care nici nu m-au băgat în seamă, dar ce bine m-am simţit scriind-o... Sau am fost, sau o să fiu în altă viaţă scriitor, prea mă roade. Mulţumesc puckului pentru ajutor şi încurajări.

Îmi plac ornamentele de Crăciun din centrul oraşului şi m-am simţit bine şi la târgul central de cadouri. Din ce în ce mai puţin kitsch.

M-am tuns cu breton scurt, aşa cum mă tundea mama la 4 ani.



3 comments:

  1. nice butterfly effect!
    no'dragă jane, tare mă bucur să aud cum ţi-ar fi venit sfârşitul lumii aşa, pe trambulină
    sper să ajung să citesc povestea, că tot aşa ramân, cu câte un link deschis şi citit pe jumătate, că ma trage minunea blondă catre lumea ei şi-mi las mie lucruri neterminate;

    sărbatori liniştite şi vorba lui puck ;)

    ReplyDelete
  2. Sarbatori fericite, draga Jane. Iti doresc numai clipe frumoase si multa sanatate, tie si tuturor celor dragi!
    P.S. Sunt sigura ca arati minunat!

    ReplyDelete